Transformarea acului în spadă: Cum a trecut broderia de la un hobby al femeilor casnice la o formă de artă radicală și provocatoare?
Broderia a întors acum acul și ața împotriva tuturor celor care ironizau această formă de artă, reducând-o la un hobby al femeilor casnice. De la cumințenia de altă dată, broderia are acum un aer radical și provocator, țesându-și în aceste vremuri tulburi unul dintre cele mai limpezi discursuri artistice. Pe scurt, acul a devenit spadă.
Broderia a întors acum acul și ața împotriva tuturor celor care ironizau această formă de artă, reducând-o la un hobby al femeilor casnice. De la cumințenia de altă dată, broderia are acum un aer radical și provocator, țesându-și în aceste vremuri tulburi unul dintre cele mai limpezi discursuri artistice. Pe scurt, acul a devenit spadă.
„Legătura dintre actul de a împunge cu acul o suprafață și de a lăsa o urmă pe aceasta are evidente conotații sexuale care au predestinat broderia genului de discurs feminist. Dar feminismul a întors, adesea, discursul broderiei de-a-ndoaselea – ceea ce pare o formă sub-culturală de artă, destinată ințial femeilor, a devenit o formă meta-culturală de artă, un fel de stindard sub care se regrupează tematic idei combative cu impact social“, spune Erwin Kessler, directorul MARe (Muzeul de Artă Recentă).
Antonia Iordache, curatorul MARe explică faptul că, în linii mari, broderia presupune înfrumusețarea unei țesături, coaserea unui relief pe o țesătură.
„Probabil că primele broderii au fost realizate odată cu producerea primelor țesături, în perioada preistorică.“
În mitologia greacă, arta broderiei și a țesutului îi sunt atribuite zeiței Athena. Broderia a fost intens valorizată de către nobilimea europeană încă din epoca medievală (atât în privința articolelor vestimentare, cât și a celor de cult sau de uz casnic), ca marcă a statutului și opulenței.
„Ea este, de asemenea, o îndeletnicire comună în spațiul societății rurale, nu doar ca modalitate de înfrumusețare a caselor și veșmintelor, ci și ca mijloc de menținere și transmitere a unor însemne ale tradiției“, mai spune Antonia Iordache.
În România, de exemplu, broderiile medievale de uz liturgic sunt unele dintre puținele capodopere artistice conservate până în acest moment.
„Modernitatea cunoaște goblenul, mai ales acela în varianta central-europeană, Biedermeier, carpetele cu scene și îndemnuri familiare, binevoitoare, care aspirau la conturarea unui cadru domestic favorabil, mediocru și meschin, chiar kitsch (văzut din perspectiva de acum), dar care a conturat o întreagă cultură casnică. Avangarda a împins la margine broderia, în prima parte a secolului 20, sub presiunea tehnologiilor noi: fotografia, filmul, proiectele constructiviste, acțiunile dadaiste etc. Broderia părea condamnată, prin caracterul ei static și conservator“, mai spune directorul MARe.
Poate una dintre cele mai mari lovituri date broderiei de dezvoltarea tehnologică a fost apariția mașinilor de brodat automate, care duc pe de o parte la popularizarea acestei forme de artă, dar și la impersonalizarea ei.
În ultimele decenii însă, și mai ales în ultimii ani, broderia intră într-o perioadă de revenire, tendință generată de mișcarea feministă, de apetitul artiștilor contemporani pentru această formă de expresie, dar și de orientarea marilor case de modă către lucrul migălos, în care imperfecțiunea aduce valoarea.
„Tapiseria a avut un reviriment major în anii ’60-’70. Broderia, ca sub-specie a acesteia, a cunoscut un reviriment și mai puternic ulterior, în anii ’80-’90, și chiar la ora actuală, sub presiunea ideologiilor feministe, care au determinat o restructurare conceptuală a opțiunilor tehnice ale artiștilor. Mulți artiști conceptualiști folosesc acul și ața, mașina de cusut, în locul camerei foto sau video“, explică Erwin Kessler.
Tot el mai spune că revenirea broderiei a fost datorată și de proximitatea acesteia cu sub-cultura pop-art. Astfel, broderiile aduc o notă ironică și destabilizatoare și la nivel pur vizual, ștergând granița dintre cultura înaltă și subcultură, dintre temele și materialele artistice superioare și considerate eterne (pictura, sculptura) și acelea văzute drept inferioare și perisabile (ața, pânza, dar și alte materiale, pentru că la ora actuală se brodează cu fire sintetice, cu plasticuri pe suprafețe de plastic etc.).
Temele abordate sunt extrem de îndrăznețe, cu împunsături ironice și mesaje „scandaloase“, așa cum se găsesc în lucrările Anei Bănică, autoare de broderii alternative cu mijloace vechi, dar conținuturi noi, sau ale Codruței Cernea, cea care utilizează mijloace noi si conținuturi conceptualiste.
La nivel internațional, Judy Chicago sau Tracey Ermin vorbesc despre identitate, sex, violență, abuz, alienare, protest, tot cu acul și cu ața.
„Popularitatea broderiei ca mediu de exprimare pentru artiștii contemporani a crescut simțitor în ultimele decenii, cu precădere în arta feminină și feministă. Dincolo de caracterul experimental al artei contemporane, care invită artiștii la necontenite inovații în privința manierei de lucru, în cazul broderiei este vorba despre recuperarea – adesea polarizată politic – a unei tehnici de lucru manual tradiționale, general atribuită femeilor, asociată unui tip de orânduire socială patriarhal“, spune Antonia Iordache.
În cazul artistelor contemporane discursul predominant virează spre critica sau ironizarea premiselor pe baza cărora broderia este înțeleasă (ca hobby al femeilor casnice) și utilizată (ca însemn al statutului sau tradiției).
Dincolo de protest, broderia mai poartă un mesaj, cel al reconectării cu istoria personală sau comunitară, așa cum se vede în cazul lucrărilor realizate de Victoria Zidaru sau de Ruxandra Grigorescu, completează reprezentanții MARe.
Mai mult, arta contemporană include broderia în joaca ei cu diverse forme de exprimare.
„De la imagini picturale, la schițe trasate cu ața pe pânză; de la text cusut, la compoziții complexe; și de la elemente secundare în colaje sau instalații, la ansambluri complet bazate pe broderie, această tehnică artistică continuă să câștige teren în arta contemporană“, explică Antonia Iordache.
În plus, broderia pleacă din muzee sau galerii pentru a-și spune mesajul și a ajuns azi ca element de street art.
Victoria Villasana, născută în Guadalajara, Mexic, este un astfel de artist textil care analizează cum culturile se interconeactează în această epocă fragmentată digital. Și-a început munca prin brodarea unor imagini existente, unele având elemente de cultură pop-art, pentru ca mai apoi viața în Londra să o determine să-și plaseze broderiile injectate cu rebeliune feminină pe străzile orașului. Semnătura distinctivă sunt firele lăsate liber, în afara imaginilor, ca un fel de poveste nespusă.
Dincolo de revenirea broderiei în arta contemporană, este vizibilă o creștere a interesului pentru lucrul manual pe persoană fizică. Vânzările de seturi de broderii au crescut exponențial în această perioadă pe platforma de e-commerce Etsy, în contextul în care lucrul cu acul și ața are un efect terapeutic.
„Nu împleti, coase! Atunci când împletești ești pe pilot automat. Când coși, ești atât de concentrat încât restul corpului și mintea au timp să se vindece“, scriau recent jurnaliștii de la How to Spend It, suplimentul de lifestyle al FT, citând reprezentanți ai Royal School of Needlework, centru de excelență în broderia manuală din 1872.
Iar dacă pentru toate celelalte activități criza sanitară de acum a adus o întrerupere aproape violentă, pentru artă, în toate formele ei, izolarea a fost inspirație, spune Antonia Iordache.
„Ar fi deprimant ca o criză superficială, nedefinitorie, esențialmente sanitar-logistică, să determine schimbări de profunzime în artă. Arta, în mare parte, a fost în mod tradițional făcută în izolare (în atelier), așa că artiștii sunt, mulți dintre ei, veritabili maeștri ai auto-izolării, prin natura lor, și nu au nevoie de un exercițiu în plus pentru a deveni conștienți de riscurile/posibilitățile izolării“, spune și Erwin Kessler.
Iar pentru broderie, suprapunerea aproape antinomică a tumultului social peste efectele creative ale izolării este apă vie.
„Broderia, acum, are un aer radical, provocator, cum nu a avut niciodată în lunga sa istorie artistică“, mai spune directorul MARe.
En garde!
Citește și în ediția tipărită nr. 184, Octombrie 2026 — gratuit pentru abonații ZF. Vezi ediția
București, ce bine că ești! Cum arată un city break în Capitală la recomandarea Anei Rubeli? „Aș începe cu zona Cotroceni, apoi Icoanei-Ioanid, aș continua pe străzile din jurul bulevardului Dacia, apoi spre Armenească și Cartierul Evreiesc”
Cristina Roșca, După Afaceri Premium: București, ce bine că ești!
