Tot timpul am fost cel mai tanar din echipa

Daca in afaceri ar exista curente, ca in moda sau muzica, atunci Rodolph Lenoir, managerul de tara de la Air France, ar fi la categoria pop-rock&sport. Are ceva din calmul britanic lui John Lennon si gustul pentru provocari si risc al unui broker.

La numai 30 de ani, el conduce operatiunile celui mai mare operator aerian francez in Romania – Air France – si este unul dintre cei mai tineri manageri de tara al unei companii straine din Romania. Pentru el nu este ceva neobisnuit.

“Intamplarea a facut ca tot timpul sa fiu cel mai tanar in echipele din care faceam parte. Intr-un fel este mai dificil pentru ca trebuie sa fii mai bun ca sa demonstrezi ca ceea ce spui este valabil. Asa ca eram foarte atent la ceilalti; ascultam si invatam”, spune Lenoir, care este in Romania de numai opt luni.

Bucurestiul este un oras haotic: totul se schimba cu repeziciune

“Ceea ce mi-a placut in Romania a fost ca partenerii de afaceri s-au aratat foarte deschisi si chiar au apreciat ideea unui manager asa tanar”, continua el.

Din biroul sau, aflat chiar in centrul capitalei si decorat cu imagini reprezentand interioare de avioane, se aude zgomotul Bucurestiului. Inca nu s-a obisnuit pe deplin cu orasul.

“Bucurestiul este un oras haotic. Langa o cladire care se darama, vezi un imobil de birouri cu arhitectura ultramoderna. In plus, totul se schimba cu repeziciune. Te obisnuiesti cu un peisaj, cu niste cladiri, pe langa care treci zilnic, iar peste doua saptamani observi ca e o alta cladire acolo”.

In Bucuresti nu-i plac gropile, soferii nerabdatori si violenti, dar spune ca este mai “verde” decat Parisul. Din cand in cand, ii place sa se plimbe pe Lipscani si sa se uite la tablouri, la magazinele cu antichtati.

In week-enduri merge sa faca jogging in Herastrau, unde alearga insotit de cainele sau Starsky, nume dat dupa eroul unui film politist american. Cand alearga incearca sa nu se gandeasca la firma si la afaceri, dar uneori ii este imposibil.

“Imi place sa alerg singur pentru ca atunci am ocazia sa ma pot gandi la ceea ce am de facut pe termen lung. In timpul saptamanii sunt tot timpul foarte ocupat cu problemele operationale si nu prea am timp de asa ceva”, spune el.

Air France, prima si deocamdata ultima dragoste

Lenoir este printre putinii directori de tara care au ajuns in aceasta pozitie in cadrul primei companii din cariera lor.

Este adevarat ca in timpul facultatii a mai facut practica la casa de discuri Virgin Records si producatorul de bunuri de larg consum Procter & Gamble, in ambele cazuri in departamentul de vanzari. Tot in timpul facultatii, in ultimul an, a studiat in Finlanda, la Helsinki. “Atunci mi-am dat seama ca imi place foarte mult sa locuiesc intr-o tara straina, sa cunosc culturi noi, oameni noi”, mai spune el.

Cum a ajuns sa fie angajat la Air France?

“In Franta este o lege prin care cei care se agajeaza la o filiala straina a unei companii sunt scutiti de armata. Am preferat varianta plecarii in strainatate”.

De ce Air France?

“Vroiam neaparat sa lucrez in industria serviciilor, pe care o consider mai interesanta si mai complexa decat cea a bunurilor si pentru ca are de-a face direct cu oamenii. In acel moment, Air France era intr-un moment de revenire dupa o perioada de criza si foarte multi absolventi isi doreau un post acolo, asa ca a fost o provocare”, isi aminteste.

A fost la interviu, a fost acceptat si a plecat la Londra, unde a petrecut aproape doi ani. Stilul britanic si-a pus amprenta asupra personalitatii lui.

“M-am atasat foarte mult de felul de-a fi al britanicilor, mai ales de mersul in pub-uri. Dupa ce terminam programul de lucru, mergeam intr-un pub, stateam de vorba si ceea ce-mi placea era ca nu mai conta cine era directorul general si cine e paznicul companiei, toata lumea se simtea bine”, mai spune el.

Tot de la britanici a luat si microbul fotbalului. “Cand ajungi mai apropiat cu un britanic primul lucru care te intreaba este: ‘ati place fotbalul?’, apoi ‘care este echipa de fotbal preferata?’, apoi ‘ care este jucatorul tau preferat?’, si daca nu esti interesat si informat scazi in ochii lui”. Cum s-a nascut in Lyon, echipa lui favorita este Olympic Lyon.

“Imi place sa cunosc culturi diferite, dar ma simt in continuare francez, latin si european”.

Nu este ordonat din fire, dar a invatat sa fie ca sa rezolve problemele

Cum de a urcat asa de rapid in ierarhia Air France? “Pentru mine a fost tot timpul foarte important sa am un sef pe care sa-l apreciez si de la care sa am ce invata, care sa ma motiveze. Cred ca este foarte important ca de fiecare data un sef sa dea subalternilor un feed-back, fie ca au gresit, fie ca au reusit. La Air France, am avut norocul acesta”, considera Lenoir.

O alta explicatie este ca ii plac mizele mari.

“Intotdeauna mi-a placut sa-mi asum responsabilitati. Si ma simt foarte bine cand stiu ca sume importante de bani depind de decizia mea. Urmaresc foarte atent si piata de capital si chiar am si mici investitii la bursa in Franta”, adauga.

Spune ca nu este prea ordonat din fire, dar ca a invatat sa fie astfel pentru a putea rezolva in timp util toate problemele.

Cel mai mult il streseaza sa lase o problema nerezolvata, asa ca incearca sa fie cat mai organizat pentru a avea suficient timp pentru toate.

“Ca si clienti, romanii nu sunt mai dificili decat alte natiuni, ba chiar am observat ca sunt mai fideli. Mai ales persoanele care ies la pensie si merg sa-si vada copiii din strainatate, care sunt tot mai multe”, mai spune.

In afara de munca la birou, care ii ocupa 12 ore pe zi, incearca sa mai acorde timp si hobiurilor. Mare iubitor de muzica, Lenoir a si cantat intr-o formatie pop-rock, in timp ce era inca in Franta. Formatia se numea Amberside si el canta la clape.

Ii place sa faca drumetii, sa schieze. A fost in drumetii in India si in America de Sud. “In ultimul concediu, in februarie, am fost cinci zile la Poiana Brasov, unde m-am simtit extraodinar”.

Nu prea are timp sa mearga la filme; unul dintre ultimele filme care i-au placut a fost Kill Bill, regizat de Tarantino, pe care l-a vazut la festivalul Dakino. “Este intr-adevar un film violent, dar are umor”. Ideea de umor revine si in alt context, cel vestimentar. “Nu sunt un impatimit al modei, totusi am apreciez stilul casei britanice Paul Smith. Costumele sunt clasice, business, dar mai au ceva special, cate un detaliu, care le da umor”.

Mai spune ca apreciaza oamenii modesti si ca nu intelege de ce in Romania exista aceasta nevoie a celor cu bani de a-si arata ostentativ achizitiile.

Brandul preferat? “Orange. Cred ca au un mod de comunicare foarte inovativ”.

Este de sapte ani la Air France si nu se vede la alta companie. “Ma simt foarte bine la Air France. Nu am nici un motiv sa plec acum”.

In prezent, locuieste in Bucuresti impreuna cu familia sa si se pregateste sa mai stea cel putin trei-patru ani in Romania.

La numai opt luni de la venire, aproape ca a invatat limba romana. La inceput a incercat sa studieze singur, dupa un manual, dupa care si-a luat un profesor. “In general, orele sunt in week-end, dar nu sunt ‘elev’ foarte constiincios pentru ca nu am timp. Dar, tin neaparat sa invat limba romana pentru ca asa pot fi mai bine informat. Imi place sa fiu tot timpul foarte informat, sa citesc ziarele, sa ascult stirile. Cred ca asta e o necesitate pentru orice om de afaceri”, spune.

Afirma ca urmareste cu mare interes viata politica, atat internationala cat si cea din Romania.

“Imaginea Romaniei in strainatate a inceput sa schimbe. Pana recent se baza pe cateva clisee – Ceausescu, saracia, tiganii, cainii. Pe masura ce companiile mari isi deschid reprezentante aici, Romania incepe sa fie perceputa ca o tara a oportunitatilor de investitii. Pe de alta parte, strainii care viziteaza tara se intorc si le spun si celorlalti ca nu este asa cum se crede”, considera el.

Considera ca turismul ar putea aduce mari venituri Romaniei. “Ar trebui o strategie de promovare si comunicare, dar cred ca nu a imaginii Romaniei in ansamblu, ci a catorva segmente nisa din piata turistica”, mai spune Lenoir.
georgiana.stavarache@zf.ro

Cultură