Toata lumea, toata lumea... piciorusele suuus!
Dupa atata dantuiala de toamna, am incercat sa gasesc un loc mai linistit in care sa pot petrece o seara alaturi de prieteni. Cum marea majoritate a localurilor pe care le cunosc sunt cam zgomotoase, am optat sa merg pe mana unui cunoscut. Cica, pe undeva pe bulevardul Magheru, fix in buricul targului, a mai rasarit un local, numit City Pride
Dupa atata dantuiala de toamna, am incercat sa gasesc un loc mai linistit in care sa pot petrece o seara alaturi de prieteni. Cum marea majoritate a localurilor pe care le cunosc sunt cam zgomotoase, am optat sa merg pe mana unui cunoscut. Cica, pe undeva pe bulevardul Magheru, fix in buricul targului, a mai rasarit un local, numit City Pride. Pub-ul fusese candva o sala de jocuri mecanice, deci cu atat mai mult am fost tentata sa intru, sa vad ce minuni se pot face in materie de redecorare.
Lemn, foarte mult lemn, perdelute portocalii, ceasuri vechi pe pereti, unele unghiuri imi inspirau un aer de vagon-restaurant din trenurile de altadata, tablouri vechi, canapele din piele si scaune mari la bar.
Cum nu am avut loc la masute, am fost obligata sa ma asez la bar. Nu, nu m-a deranjat agatarea hainei direct de bar, ci faptul ca nu aveam ce face cu picioarele, din lipsa unei bare de care sa-mi sprijin cele mai obosite membre.
Turceste nu puteam sta fiindca nu-mi permitea scaunul, cu picioarele direct pe bar, nu-mi permiteam fiindca nu eram la mine acasa, peste gat ca yoghinii nu stateau nici in ruptul capului, sa le dau jos si sa le asez alaturi – asa ceva am vazut numai in filme de groaza.
Singura solutie pe care am gasit-o la momentul respectiv a fost sa le las atarnate, fluturand in aer, asa cum le simteam pe vremea cand eram mica si ma dadeam in leagan. Inconfortabil. M-am foit tot timpul fiindca nu simteam nici un punct de sprijin, m-am dat jos de pe scaun de nu stiu cate ori, doar-doar sa mai pun piciorul pe pamant. “Accidental”, mi-au cazut pixurile din geanta, si mi-am risipit cateva coli pe parchet. Ca niciodata, foitul asta mi-a prins bine. Asta pana am obosit si mi-am aruncat genele spre meniul negru, scris excusiv in limba engleza: cocteiluri alcoolice – Long Island Ice, Lynon Lemonade, Margarita, Manhattan, Cosmopolitan, Daiquiri, Screaming Orgasm, Rusty Nail, Miami Vice, Colorada Buldog, Frozen Strawberry Lemon, Cuba Libre, si specialitatea casei, Special City Pride Cocteil.
La cocteilurile non-alcoolice, varietatea m-a cam surprins. Nu prea am mai dat de un local care sa aiba atatea optiuni: Coconut Kiss, Good Time, Lava Flaw, Valencia, Melon Medley Mine, Pina Colada Virgin, Pelican, Shirley Temple, Safe Sex, Banana Smothie, Hot Lips si Little Prince. In ceea ce priveste shot-urile, am gasit Embrion, Blowjob, Passpost to Hell, A.B.C., Godmother si periculosul T.G.V., in traducere tequila, gin, vodka.
Si, cum conditiile meteorologice nu au fost favorabile, am fost nevoita sa trec rapid cu vederea peste inghetata de vanilie, ciocolata, capsune si caramel, care imi suradea.
Pe una din usi am remarcat la un moment dat un semn de circulatie “No parking”, care m-a amuzat cumplit. Cu masina nu ai voie in pub, dar daca nici cu picioarele….nu stiu ce sa mai zic. Poate as fi fost mai fericita daca as fi stiut sa merg in maini, asa cum am vazut pe la TV.
Dupa tot disconfortul, mi-am luat… mainile la spinare si mi-am jurat ca nu o sa mai pasesc pe acolo cu nici un varf de deget, pana cand, conducerea se va sesiza cu problema “unde ne punem picoarele cand stam la bar”.
Citește și în ediția tipărită nr. 184, Octombrie 2026 — gratuit pentru abonații ZF. Vezi ediția
