Supliment editat de Ziarul Financiar

Stil de viață

Tips & Tricks. Cea mai plină de adrenalină experiență este tema pe care le-am dat-o, de această dată, executivilor din România

„Să-ți vând un pont!“ este, probabil, una dintre expresiile - folosite în business și nu numai - specifice culturilor din toată lumea. Cele mai bune surse de inspirație sunt, de cele mai multe ori, oamenii de lângă noi, așa că…

Tips & Tricks. Cea mai plină de adrenalină experiență este tema pe care le-am dat-o, de această dată, executivilor din România
Tips & Tricks. Cea mai plină de adrenalină experiență este tema pe care le-am dat-o, de această dată, executivilor din România · Foto: După Afaceri

„Să-ți vând un pont!“ este, probabil, una dintre expresiile – folosite în business și nu numai – specifice culturilor din toată lumea. Cele mai bune surse de inspirație sunt, de cele mai multe ori, oamenii de lângă noi, așa că După Afaceri Premium dă sfară-n țară și pune reprezentanții din lumea businessului în fața unor provocări mai puțin stresante decât cele din viața de zi cu zi a afacerilor. Cea mai plină de adrenalină experiență este tema pe care le-am dat-o, de această dată, executivilor din România. Momentul în care inima s-a urcat în gât și timpul s-a oprit în loc a fost cel pe care i-am rugat să-l rememoreze, iar poveștile fascinante nu s-au lăsat așteptate. Ba chiar am plusat și i-am întrebat ce alte experiențe nebunești se află pe lista lor de „to do“. Nouă ne-a crescut adrenalina doar citindu-le răspunsurile.

Răzvan Popa,

CEO al Alusystem, o companie care face parte din grupul Bog’Art:

„Cea mai inedită activitate sportivă cu descărcare maximă de adrenalină a fost participarea la sesiunile de antrenament pe circuitul de curse cu motocicleta Ducati – Panigale V4, 1400 cm3 și 216HP. Tot ce înseamnă pregătirea ieșirii pe circuit, mirosul de cauciucuri încălzite și motor încins amplifică starea pe care o trăiești în momentul în care părăsești boxa și intri în cursă.

Este un sport pentru inițiați, dar adrenalina pe care o simți atinge cote maxime indiferent de nivelul de pregătire; odată ajuns pe circuit, scopul este acela de a-ți depăși propriile limite.

Să mergi cu 260 km/h pe motocicletă este o senzație în sine, însă ce se întâmplă când la 160 km/h virezi înclinând motocicleta și atingând cu genunchii asfaltul este adrenalină pură și o senzație greu de comparat cu alte activități sportive.

În viitor îmi doresc să pilotez un avion pentru a compara senzația. Mașina nu mai are cu ce să mă surprindă, însă cine știe cum e într-un bolid de Formula 1?“

Daniela Secară,

CEO al BT Capital Partners:

„Cu câțiva ani în urmă, în 2017, am avut șansa și norocul să ajung pentru prima oară în Nepal, pe unul dintre cele mai frumoase trasee de hiking din lume, Annapurna Circuit, care pornește de la Besisahar (800 m) și urcă până la trecătoarea Thorang la Pass (5.416 m). Experiența inedită m-a făcut să mă întorc în noiembrie 2019, de data aceasta pe un alt traseu, care pornește de la Lukla (2.846 m), unul dintre cele mai periculoase aeroporturi din lume pentru că pista este între munți. Practic, Annapurna este cel mai complex circuit din Himalaya, ca relief – de la zone terasate cu culturi de orez la păduri de stejar și rododendron și de la lacuri albastre la vârfuri înzăpezite.

Ce să spun… peisajele, oamenii întâlniți acolo, care trăiesc cu foarte puține resurse și care ajung la aceste altitudini doar prin intermediul cărăușilor, măgarilor sau al iacilor, fără mașini sau alte echipamente, mi-au rămas vii în minte. Am rămas impresionată, din toate punctele de vedere, de viața și cultura la peste 3.500 de metri din Himalaya. Măreția și imprevizibilitatea Everestului, care se vede pe parcursul traseului – dar mai ales de la 5.643 de metri (Kala Patthar), de unde îl poți admira în toată splendoarea lui -, m-au marcat pe parcursul acestui traseu de hiking de peste 12 zile.

Adaptabilitatea este esențială în astfel de trasee, mai ales pentru că nivelul oxigenului la peste 5.000 de metri este sub 50%, temperaturile sunt deseori negative chiar și în interiorul refugiilor montane, iar condițiile de cazare sunt precare. Programul de hiking este uneori extenuant, fiind nevoie să te trezești la ora 3 dimineața pentru a ajunge în vârf, dar ajuns acolo, sus, singura concluzie este că vrei să te reîntorci. Practic, îți testezi mintea și corpul.

Ambele trasee au fost experiențe de viață, care mi-au confirmat ceea ce am învățat pe vremea când practicam baschet de performanță: cu perseverență și răbdare ajungi unde îți dorești. Și nu în ultimul rând, am învățat să mă bucur efectiv de lucruri simple. Așa cum se spune, «The first view comes after the hardest climb».“

Oliver Bauer,

proprietarul cramei Bauer

„Cel mai inedit lucru făcut în viața mea a fost să vin în România. În 2003, când am primit propunerea de a veni în Drăgășani, toată familia și prietenii mi-au spus că este o aventură periculoasă, că nici nu voi coborî bine din avion că deja voi avea probleme.

Aventură a fost cu siguranță, dacă îmi amintesc de aeroportul din Timișoara care îmi părea un muzeu în aer liber, cu aeronave de vânătoare vechi, dar cât de cât bine întreținute. Mi s-a părut o idee foarte bună – până am văzut că într-o aeronavă intră un pilot și mai și zboară…

Apoi, primul meu drum Sibiu – Drăgășani a fost cu domnul Puiu – un taximetrist cu un Tico. A pierdut de două ori indicatorul de taxi și tot de atâtea ori s-a oprit în mijlocul intersecției să îl recupereze. A fost cel mai rapid parcurs – două ore (în mod normal durează aproximativ trei ore) – timp în care a vorbit și s-a uitat la mine. Nu vă spun de câte ori am călcat frâna imaginară de la picioarele mele – adrenalină pură…

Apoi au urmat căruțele, vaci în mijlocul drumului, oameni pe câmp cu coasa, cai la arat, izbitoarea diferență dintre viața la oraș și la țară, dar și un deal cu viță-de-vie de care m-am îndrăgostit.

De 18 ani de când sunt deja în România m-am simțit ca într-un roller-coaster, dar țara aceasta mi-a oferit ceva neașteptat – șansa de a avea crama proprie și de a vinifica soiuri unice, un vis din copilărie.“

Alexandru Oprea,

country manager, Rehau România:

„Mereu mi-au plăcut competițiile sportive și sporturile, chiar dacă nu reușesc să le practic atât de des pe cât mi-aș dori. Preferatul meu este înotul, însă din când în când încerc și lucruri care să mă scoată din zona de confort. Cea mai inedită experiență a fost săritura cu parapanta. S-a întâmplat în 2007, în Bunloc, județul Brașov. După un training scurt, am primit o cască în ureche pentru a ține legătura cu instructorul și am sărit de pe un

deal de 80 de metri. Mi s-a părut incredibilă senzația și am repetat săritura de câteva ori. Apoi am zis să trec la alt nivel și am încercat la dublu, de la o altitudine mult mai mare, de aproximativ 3.000 de metri, însă de data aceasta adrenalina a fost combinată și cu ceva frică. Mi-am dat seama că mi-e mai ușor să privesc doar prin obiectiv, așa că tot zborul de aproape o oră am filmat, sau cel puțin așa am crezut, deoarece filmarea s-a oprit la un moment dat. Totuși, eu am continuat să mă uit prin obiectiv. Mi-a plăcut senzația de libertate pe care mi-au dat-o aceste experiențe. Am vrut să încerc și săritura cu parașuta, dar până la urmă i-am cedat oportunitatea fratelui meu. Visez să ajung la Monaco la un Mare Premiu de Formula 1, să îl văd pe Charles Leclerc, deoarece îmi plac mult mașinile și viteza, iar performanțele lui Leclerc sunt incredibile. Sper să se întâmple în curând!“

Marius Șcuta,

head of office department & tenant representation în cadrul companiei de consultanță imobiliară JLL România:

„Unul dintre cele mai inedite și pline de adrenalină experimente pe care le-am trăit a fost fără îndoială «cage diving» (scufundare în cușcă), făcut în Gansbaai, un mic oraș situat la 165 de kilometri sud-est de Cape Town, Africa de Sud, pentru a observa cel mai mare rechin în viață, the Great White Shark.

Emoțiile trăite când observi cușca pe uscat, când se face antrenamentul înaintea scufundării, apoi scufundarea propriu-zisă și așteptarea în ape tulburi, fără să-ți dai seama de unde poate apărea rechinul, sunt incomparabile cu momentul în care un «pește» de cinci-șase metri îți apare în față, de nicăieri, cu o gură larg deschisă și cu cei 50 de dinți perfect ascuțiți. Dacă mai ai și norocul să se prindă cu dinții de cușca în care te afli, poți spune că numai cei tari de inimă ar rezista unei astfel de «întâlniri».

Având în vedere durata experienței, sentimentele sunt mult mai intens trăite decât un salt cu parașuta, pe care l-am executat acum câțiva ani, unde adrenalina durează mult mai puțin ca timp.

Până în acest moment, am bifat destul de multe experiențe din propriul bucket list, incluzând safari cu «The Big 5», curse cu mașini supersport pe circuit, croazieră în fiorduri, zbor cu parapanta și cu balonul de aer cald, dar sunt multe altele rămase încă pe listă. Îmi doresc ca în următorii ani să pot conduce o mașină sport pe câteva drumuri speciale din Europa, similare cu Transfăgărășanul, să pot face o croazieră în Alaska, să pot călători cu Transsiberianul, să conduc o mașină de Formula 1 și să fac scuba diving în Marea Roșie.“

Coperta Octombrie 2026

Citește și în ediția tipărită nr. 184, Octombrie 2026 — gratuit pentru abonații ZF. Vezi ediția