Stil de viață /EVENIMENT
TIFFan
Pe timpul verii Clujul e cam mort, spune lumea. Cu o singura exceptie: intre 1 si 10 iunie, la Cluj vine toata lumea. Cu 50.000 de spectatori asteptati la aceasta editie a TIFF, cu siguranta centrul orasului a devenit un adevarat furnicar de oameni care alearga incoace si incolo intre cele cinci locuri unde se proiecteaza cele 169 de filme din festival
Pe timpul verii Clujul e cam mort, spune lumea. Cu o singura exceptie: intre 1 si 10 iunie, la Cluj vine toata lumea. Cu 50.000 de spectatori asteptati la aceasta editie a TIFF, cu siguranta centrul orasului a devenit un adevarat furnicar de oameni care alearga incoace si incolo intre cele cinci locuri unde se proiecteaza cele 169 de filme din festival. Si este foarte posibil ca toti acesti cinefili sa se fi aflat vinerea trecuta in cinematograful Republica, unde a fost prezentat in premiera pentru Romania castigatorul trofeului Palme d’Or, “4 luni, 3 saptamani si 2 zile”.
Filmul a tinut cu sufletul la gura toata suflarea din sala si nu cred sa fi dezamagit pe cineva. Am intrat cu asteptari imense, pentru ca era imposibil sa nu compari succesul lui Mungiu cu al unor Lars von Trier, Tarantino, fratii Dardenne si alti castigatori recenti sau mai putini recenti de la Cannes. Numit de catre presa straina fratele mai mic al Dardenne-ilor, Mungiu a dovedit cu 432 ca nu este deloc un frate mai mic, ci chiar mai mare, caci filmul lui da clasa oricand “Copilului” castigator acum doi ani.
Nimic n-a reusit sa-mi distraga atentia de la film, desi Cristian Mungiu statea exact in fata mea si a tot iesit in timpul proiectiei, ca si Anamaria Marinca sau Dan Burlac, producatorul. Nici macar telefoanele, care s-au incapatanat la un moment dat sa sune n-au reusit sa ma faca sa-mi desprind privirile de pe ecran, fascinat de eficienta cu care Mungiu a reusit sa ma convinga sa intru intr-o lume pe care nu mi-o doream, dar din care nu mai puteam iesi.
Cand s-a iscat zarva provocata de lesinul cuiva din fata noastra (“opriti filmul”, a strigat cineva), mi-am dat seama ca orice zgomot s-ar fi auzit in acele momente n-ar fi reusit sa depaseasca intensitatea bazaitului unei muste in fata pacientului hipnotizat al unui psiholog. Ca fapt divers, la sfarsitul filmului se zvonea ca nu doar o persoana a lesinat, ci cinci. Dupa o zi, numarul se ridicase la 12 si toata lumea comenta ca 432 este inteles mult mai bine de catre romani decat de strainii din toata lumea veniti la Cannes. Dupa cateva ore am primit dezmintirea: a fost un singur lesin, iar victima a fost un barbat (desi toata lumea banuia ca ar fi fost o femeie, incidental intamplandu-se in timpul uneia dintre cele mai dure scene ale filmului).
In orice caz, Mungiu merita sa umple salile nu numai la Cluj, ci in toata lumea. Eu unul sper ca 432 sa fie acel film care sa schimbe vestita si inexplicabila aversiune a romanilor pentru filmele conationalilor lor.
“Eu imi doresc premiul publicului”, a declarat Cristian Mungiu, adaugand ca interesul publicului din Romania pentru o poveste rupta din istoria noastra recenta, un subiect in care se poate recunoaste oricine, este singura confirmare de care are nevoie si pe care si-o doreste.
Dupa cum spuneam, filmul merita si este pacat sa nu fie vazut in sala de cinema, unde va provoca emotiile cele mai autentice.
Dar acesta nu a fost singurul eveniment interesant din timpul editiei de anul acesta. La TIFF am vazut doua filme in premiera: “I really hate my job”/”Am o slujba naspa rau”, care va avea premiera pe marile ecrane in cateva luni, si “Puffball”, ultimul film al maestrului horror-ului Nicolas Roeg. Din pacate, ultimul cu siguranta nu va ajunge sa fie vazut pe marile ecrane, pentru ca nu se ridica deloc la inaltimea celorlalte filme ale lui Roeg, prezentate in cadrul sectiunii 3×3.
Si mai sunt multe de vazut, petrecerile curg lant, asa ca nimeni nu moare de nerabdare sa vina ziua de sambata, cand se vor decerna trofeele festivalului. Pe de o parte pentru ca este extrem de clar cine va fi castigatorul, pe de alta parte pentru ca duminica se termina editia de anul acesta a celui mai tare festival de film din Romania. Si pana la anul mai este atat de mult.
Stil de viață /EVENIMENT
Citește și în ediția tipărită nr. 184, Octombrie 2026 — gratuit pentru abonații ZF. Vezi ediția
