Cultură /EVENIMENT
TIFF 2007
Nimic nu-i mai deprimant decat un oras lasat pustiu dupa iuresul unui festival. Clujul sufera si el din cauza plecarii zecilor de mii de iubitori de film veniti in Transilvania din lumea intreaga. Nici vremea nu mai tine cu Clujul. Dupa zece zile de soare si ploi torentiale, ce racoreau totul in cateva minute, peste oras s-au lasat niste nori grei, apasatori
Nimic nu-i mai deprimant decat un oras lasat pustiu dupa iuresul unui festival. Clujul sufera si el din cauza plecarii zecilor de mii de iubitori de film veniti in Transilvania din lumea intreaga. Nici vremea nu mai tine cu Clujul. Dupa zece zile de soare si ploi torentiale, ce racoreau totul in cateva minute, peste oras s-au lasat niste nori grei, apasatori.
Da, a fost frumos si s-a terminat. Dar mai mult conteaza ca a fost si nu ca s-a terminat. Au fost zece zile ticsite de evenimente, filme, conversatii, petreceri si plimbari la pas rapid, intre cele cinci locatii unde se proiectau cele peste 150 de pelicule din festival.
Au fost zece zile in care toata lumea a cunoscut pe toata lumea, a privit cu toata lumea, a dansat si a ciocnit cu toata lumea. Au fost zece zile de bucurie si entuziasm, un izvor de energii pozitive si sperante, schimburi de idei si de contacte, planuri de viitor din care vor iesi cu siguranta filme de vazut la editiile viitoare ale festivalului. A fost TIFF 2007, iar 2008 pare atat de departe.
Ce mi-a placut cel mai mult la Cluj? Fara doar si poate atmosfera. Am vorbit cu totii limba filmului aici, guvernati de a saptea arta si de imaginile ei miscatoare. A fost si frustrant: prea multe filme bune, prea multe evenimente interesante, prea multi oameni cu care as fi vrut sa stau de vorba: intotdeauna am avut impresia ca pierd ceva. Dar ce mai conteaza? A fost TIFF si-a fost minunat.
Prezenta in competitie a lui Cristian Mungiu si a celui mai celebru film romanesc, “4 luni, 3 saptamani si 2 zile”, a facut in primele zile sa-mi cam piara interesul pentru filmele din competitie. Era clar ca va castiga, pe buna dreptate, toate cele patru premii mari puse in joc in festival.
De aceea, decizia juriului, care hotarase de la bun inceput sa-l treaca cu vederea pe Mungiu, m-a bucurat foarte mult, pentru ca restabilea entuziasmul competitiei si permitea surprize la gala de decernare a premiilor.
Asa ca am vazut 11 din cele 12 filme din competitie, acordand atentie in acelasi timp si celorlalte sectiuni, la fel de interesante, ale festivalului.
Mai conteaza cine a castigat Trofeul Transilvania? Conteaza cine si cum, dar mai cu seama conteaza ca am castigat noi toti, iar bucuria noastra e comparabila cu cea a tanarului regizor chilian Sebastian Campos (foto stanga), al carui film “La Sagrada Familia” a obtinut cel mai ravnit premiu al festivalului. Si nu le-a fost greu lui Razvan Vasilescu, lui Vivi Dragan Vasile, Claudiei Landsberger din Olanda, danezei Vibeke Windelov si britanicei Christine Bardsley sa aleaga.
Filmul lui Campos a fost realizat cu o asemenea economie de mijloace si in asemenea conditii, incat este de mirare ca exista. Trei zile de filmare, un scenariu de 12 pagini fara dialoguri, o mana de actori necunoscuti care au improvizat incontinuu si un regizor talentat si entuziast care a fost si scenarist, cameraman si monteur, iata ingredientele succesului celui mai titrat film de la TIFF 2007.
La intoarcerea in Chile, Campos va incepe preproductia celui de-al doilea lungmetraj al sau, pentru care a programat nu mai putin de sase saptamani de filmare.
Daca cu trei zile a castigat Trofeul Transilvania, cu sase saptamani ce va castiga?
Cultură /EVENIMENT
Citește și în ediția tipărită nr. 184, Octombrie 2026 — gratuit pentru abonații ZF. Vezi ediția
