Stil de viață /FILM
TIFF 007
"Festival. Film Festival. Transilvania Film Festival" mai are cateva zile si se termina, dar acestea sunt cele mai importante. In cadrul Zilelor Filmului Romanesc vom vedea cele mai noi filme ale regizorilor romani, iar Catherine Deneuve va veni si ea sambata, pentru o proiectie de gala, un trofeu, o conferinta de presa si, poate, ceva interviuri
“Festival. Film Festival. Transilvania Film Festival” mai are cateva zile si se termina, dar acestea sunt cele mai importante. In cadrul Zilelor Filmului Romanesc vom vedea cele mai noi filme ale regizorilor romani, iar Catherine Deneuve va veni si ea sambata, pentru o proiectie de gala, un trofeu, o conferinta de presa si, poate, ceva interviuri.
Dar pana atunci am vazut cateva zeci din cele doua sute de filme ale festivalului si trebuie sa ne dam jos palaria in fata filmelor daneze. Beneficiara unei sectiuni speciale, Danemarca arata ca poate multe la cinema, cu cel putin doua filme extrem de intense. Neo-noir-uri (in “Just Another Love Story” este si o referire la necazurile pe care le aduce in general o femeie misterioasa in viata unui barbat plictisit de… viata, punctul de pornire al multora dintre filmele genului) farmaceutice, bine ritmate si cu o multime de rasturnari de situatie, “Inca o poveste de dragoste” si “Ce nu stie nimeni” si-au chircit spectatorii pe scaunele incomode ale cinema Republica, cu povestea unui barbat care, intr-unul dintre filme se da drept altcineva, iar in al doilea afla ca tatal sau era de fapt altcineva. Faptul ca protagonistul ambelor action-uri este acelasi Anders W. Berthelsen intensifica impresia ca danezii, practici cum ii stim, au gasit o solutie inteligenta de a-si pastra spectatorii in salile de cinema. Dar cele doua titluri amintite mai sus nu sunt doar doua filme comerciale, ci doua action-uri inteligente, foarte europene si imprevizibile.
Insa in topul preferintelor publicului nu se afla nici filmele daneze, nici cele din competitie (ajungem si la ele numaidecat), ci un indian plin de avant, “Om Shanti Om”, care, dupa lansarea cu surle si trambite la Berlin in februarie, a avut parte de o proiectie speciala, in aer liber, la TIFF. Cum se suprapunea peste un titlu din competitie, n-am avut inima sa mergem si la acest cel mai scump/profitabil film bollywoodian realizat vreodata, dar nici nu ne-a surprins cocotarea lui in topul filmelor iubite de public: la cateva minute dupa terminarea filmului pe strazile Clujului nu auzeai decat refrenul “oooom shanti oooo-oom”, interpretat pe zeci de voci de spectatorii energizati de cele aproape trei ore de cantece, dansuri si intortochieri abracadabrante ale actiunii.
In ceea ce priveste competitia, suflul latin bate cu putere in cinema Victoria, gazda de anul acesta a primelor proiectii competitive. Dupa intensul “La Zona” al mexicanului Rodrigo Pla, in care locuitorii unui cartier luxos au reactii extreme cand un grup de trei adolescenti din mahala ucid o batrana rezidenta, a urmat lenta contemplatie a chilianului Jose Luis Torres Leiva, “Cerul, pamantul si ploaia”. Cu protagonistii enumerati in titlu, personajele umane nu fac mare lucru in film, dar ritmul acestuia si imaginile de o frumusete obsedanta circumscriu eficient asteptarea si zbaterea unei comunitati de pe o insulita chiliana aproape depopulata. In aceeasi categorie contemplativa se inscriu si mexicanul “Lake Tahoe”, estonianul “Bal de toamna” sau kazahstanezul “Karoy”, dar violentul “Jamil, mergi in pace” (alt film danez) si amuzantul “Kalandorok” compenseaza la capitolul viteza, facandu-le probleme de alegere celor cinci membri ai juriului: Corneliu Porumboiu, jurnalistul american Jay Weissberg, producatorul american Michael Fitzgerald, frantuzoaica Marie Pierre Macia si regizorul chilian Sebastian Lelio, castigatorul de anul trecut al trofeului Transilvania.
Stil de viață /FILM
Citește și în ediția tipărită nr. 184, Octombrie 2026 — gratuit pentru abonații ZF. Vezi ediția
