Thomas Josef, fondatorul Transylvanian Racer, a dat IT-ul pe antreprenoriat și restaurează în atelierul din Codlea mașini clasice și motociclete cu istorie. „Condusul unei astfel de piese e ca o sedință de terapie”

La fel ca în multe alte domenii, și în industria auto-moto, cel mai nou, cel mai performant, cel mai „strălucitor“ bolid este, în multe cazuri, văzut și drept cel mai bun. Există însă și excepții. Există iubitori de motociclete sau de mașini care apreciază istoria, designul și povestea unei piese cu zeci de ani de „viață“ și încearcă să ducă această poveste mai departe. Iar Thomas Josef, de la Transylvanian Racer, este cel care face acest lucru să fie posibil.

Primii săi ani, Thomas Josef i-a petrecut în Germania, în zona orașului Stuttgart, unde tatăl său se specializase în tinichigerie și vopsitorie. De altfel, această urbe este o destinație ideală pentru iubitorii de mașini, aici avându-și sediul două grupuri de top – Porsche și Mercedes, fiecare încununând orașul cu câte un muzeu dedicat.

Thomas s-a întors ulterior în țară, alături de tatăl său, care a deschis în Codlea, județul Brașov, orașul său natal, un atelier în același domeniu – auto-moto.

„Încă din clasele primare mi-am petrecut majoritatea timpului liber în atelier, printre mașini, sau alături de tatăl meu, încercând să-l ajut unde și cum am putut. Chiar și pe atunci însă, aveam mereu și un proiect personal, nu conta că era vorba de o trotinetă, o bicicletă sau un skateboard.“

După ce a absolvit studiile liceale, a mers la Facultatea de administrarea afacerilor, iar ulterior a început să lucreze în IT. „Nimic ieșit din comun pentru generația mea.“ Aproximativ patru ani mai târziu însă, a realizat că îi era dor de atelier și de lucrările de altădată, așa că a început din nou, inițial cu un proiect moto. După ce l-a finalizat, a urmat un altul.

„Și, în final, am avut voința să renunț la jobul de birou pentru a mă întoarce în atelierul tatălui meu, care încă funcționa după mai bine de 25 de ani.“

Astfel, spune Thomas, povestea a ceea ce astăzi se cheamă Transylvanian Racer a început acum câțiva ani, cu un proiect moto. Între timp, a devenit un stil de viață.

„Numele este inspirat din curentul moto «cafe racer», care reprezintă motocicletele anilor ’60, modificate într-un stil minimalist, astfel încât să fie cât mai ușoare pentru a fi folosite la curse.“

Spune că de mic copil a fost pasionat de vehicule motorizate. Iar prima motoretă a condus-o când avea 12 ani. În prezent, la 29 de ani, nimic nu s-a schimbat.

„Probabil că nu trece o zi fără să mă bucur de prezența unei motociclete sau a unei mașini clasice.“

Conducerea uneia sau a alteia poate fi comparată cu o ședință de terapie, consideră Thomas Josef.

„Deseori auzeam glume despre faptul că o scurtă plimbare poate înlocui nevoia unei vizite la psiholog, lucru care acum este vizibil și pe fețele zâmbărețe ale oamenilor din comunitate (comunitatea de iubitori de mașini și motociclete clasice – n.red.). Majoritatea participă și la Disinguished Gentleman’s Ride, un eveniment caritabil dedicat motocicletelor clasice, pe care îl organizez anul acesta pentru a patra oară la Brașov.“

Proiectele pe care Thomas și tatăl său le realizează în atelierul din Codlea se remarcă prin îmbinarea stilului retro cu cel modern.

„Destul de des venim cu multiple îmbunătățiri tehnice, dar avem și lucrări clasice de restaurare, în care vehiculele sunt aduse la starea originală.“

Piesele pe care le au în portofoliu sunt cu două sau cu patru roți, în bună parte piese iconice, emblematice, după cum le apreciază tânărul antreprenor. La început au fost mai multe motociclete, dar acum sunt tot mai multe mașini, iar asta se datorează faptului că piața auto a fost mereu mai dezvoltată decât cea a bolizilor pe două roți. Printre proiectele preferate ale lui Thomas se numără un Porsche 911 din anii ’80, în care au fost investite foarte multe ore de lucru.

„Probabil contează și relația de prietenie pe care o am cu proprietarul mașinii, care o deține de peste 25 de ani.“

Alt proiect care i-a plăcut foarte mult și pe care l-a realizat chiar pentru sine a fost un Suzuki GSXR 1100. Și-a propus să construiască cel mai rapid cafe racer din țară.

„Am folosit o placă de skateboard pe post de șezut, iar partea din față a fost inspirată din cursele de anduranță din anii ’80. E un proiect care a stârnit multe reacții.“

Clienții Transylvanian Racer sunt oameni din diferite pături sociale, de toate vârstele, dar care împart aceeași pasiune cu proprietarii atelierului.

„Majoritatea clienților ne găsesc ei pe noi. Cei mai mulți vin pe baza recomandărilor sau datorită rețelelor de socializare. Din acest motiv, nu am insistat niciodată prea mult pe expunere sau reclamă plătită.“

Nicio zi de lucru nu seamănă cu o alta. Activitățile variază mereu. Poate fi vorba de o întâlnire cu un posibil client sau de o sesiune de lucru la o motocicletă ori o mașină. „Sau poate fi vorba – care e și cazul meu preferat – de testarea unei lucrări finalizate.“ Asta înseamnă câteva zile de plimbare și de teste cu un nou vehicul.

De obicei, lucrează la mai multe proiecte în paralel, astfel că îi este mai ușor să umple timpii în care așteaptă diferiți furnizori sau în care așteaptă ca inspirația să-i revină pentru a continua lucrul.

„Facem și creații pe comandă, atâta timp cât dorințele clientului se aliniază cu viziunea și stilul nostru. Probabil că unul din cele mai neobișnuite accesorii pe care le-am montat pe o motocicletă a fost un suport pentru un instrument lung, care se folosește la măsurători.“

A fost pentru un client care are o firmă de măsurători topografice. Tot el a cerut ca, pe lângă acest suport, pe motocicletă să fie montată și o geantă pentru mapa cu acte.

„Zis și făcut, clientul a fost extrem de mulțumit.“ Timpul necesar realizării unei lucrări poate varia foarte mult în functie de complexitatea ei.

„Am avut proiecte de o lună, dar și de aproape doi ani.“ La fel de mult variază și prețurile.

Și apoi vine ziua Z. Ziua când este gata.

„Predarea unei piese finalizate este ziua pe care clientul o așteaptă încă de când am început lucrările.“

De obicei, această întâlnire se desfășoară în atelier, lângă „pacient”, unde Thomas îi prezintă proprietarului toate detaliile tehnice și toate transformările prin care a trecut vehiculul.

„Este responsabilitatea mea să înțeleg nevoile clientului și să construim împreună ceva ieșit din comun.“ În majoritatea cazurilor, nostalgia sau dorința de a avea un obiect unic este cea care îi face pe oameni să apeleze la acest tip de serviciu.

„După ce proiectul este gata și după ce îi prezint detaliile tehnice și transformările realizate, trecem la partea mai interesantă, cea fizică, unde putem ieși la o plimbare împreună, pentru a înțelege modul în care se conduce și cum funcționează vehiculul.“

Când vine vorba de viitorul apropiat, Thomas Josef spune că nu are un plan de dezvoltare bătut în cuie, dar încearcă să abordeze lucrări din ce în ce mai complexe.

„În trei-cinci ani aș vedea maximum unu-doi oameni noi în echipă, cu care să continuăm același gen de proiecte sau alături de care chiar să ne specializăm pe un tip anume de vehicul. Oferind un serviciu de calitate, și nu unul de producție în masă, este greu să «scalezi» genul acesta de afacere.“

Va trebui să fie mereu aproape de lucrări, de client și de comunitate.

Auto