Teroare in larg
Scuba diving in Caraibe - visul oricui pentru o vacanta cu putina adrenalina. Probabil ca asa suna reclama agentiei de turism care i-a convins pe Daniel si Susan sa-si dea banii pe o calatorie care presupune o excursie pana in mijlocul oceanului si scufundarea alaturi de rechini
Scuba diving in Caraibe – visul oricui pentru o vacanta cu putina adrenalina. Probabil ca asa suna reclama agentiei de turism care i-a convins pe Daniel si Susan sa-si dea banii pe o calatorie care presupune o excursie pana in mijlocul oceanului si scufundarea alaturi de rechini. Acesta este pretextul pentru un horror adevarat, fara efecte speciale, cu lentoarea si suspansul ce amintesc de Hitchcock: ambarcatiunea care ii duce in larg pe cei doi ii si uita acolo, in apa rece, cu rechinii imboldindu-i nerabdatori.
Tensiunea e maxima, deoarece nu e vorba de o “simpla” si abstracta teama de moarte. Cei doi sunt condamnati la o moarte lenta si au tot timpul sa-si imagineze foarte concret cum vor sfarsi: daca nu de sete sau epuizare, atunci devorati pe bucati de rechini. Nu le ramane decat sa parieze pe una din variante, asta daca nu mai apare alta intre timp…
Iar partea cea mai inspaimantatoare este ca acest scenariu nu e plasmuirea unei persoane cu traume din copilarie, ci se bazeaza pe fapte reale. In 1998 Tom si Eileen Lonergan au fost abandonati in largul coastei australiene, la Marele Recif de Corali. Cauza: o eroare de adunare -cineva a numarat gresit scufundatorii intorsi pe barca. Filmului nu-i lipsesc scenele conjugale (“numai tu si slujba ta sunteti de vina!”, o replica aproape neverosimila in mijlocul unui ocean plin de rechini) si nici umorul negru (de la revelatia cheie: “Noi chiar am platit pentru asta!” pana la “ce fel de rechini sunt astia?”- “rechini mari!”). Totul te face sa te pui in situatia celor doi si sa-ti imaginezi ce e mai ingrozitor – probabilitatea enorma de a-ti pierde viata sau cea ca persoana iubita sa piara inaintea ta, sub ochii tai.
Dupa “Open Water”/ “Teroare in larg” (un titlu destul de plat) sunt mari sanse sa aveti noi cosmaruri.
Dar cu siguranta nu atatea precum actorii principali, care au filmat chiar in ocean, in apele pline de rechini, timp de 120 de ore. Pelicula a costat 130.000 de dolari, infinit mai putin decat un film tipic hollywoodian cu efecte speciale, iar folosirea unei camere digitale nu a facut decat sa-i adauge veridicitate, daca mai era nevoie. In plus, nu dureaza mai mult de 80 de minute, ceea e un avantaj pentru un horror: destul timp ca sa te sperii si prea putin ca sa te plictisesti. A! si nu aruncati banii pe o portie prea mare de popcorn, s-ar putea ca o buna parte sa ramana nemancata.
Citește și în ediția tipărită nr. 184, Octombrie 2026 — gratuit pentru abonații ZF. Vezi ediția
