Tendinte legate cu snur de martisor

Martisoarele pot fi din portelan, din plastic, din seminte sau din margele. Pot fi lucrate din canepa sau chiar din argint. Pot reprezenta figuri umane sau tot felul de buburuze. Acum se poarta si martisorul testoasa. Sau dinozaur. Doar sa fie hand made – din ceramica sau din nuci.
De fapt, daca ascultam povestea martisorului scrisa de Irina Nicolau (citita in fiecare an la Targul de Martisor de la Muzeul Taranului Roman), femeile rasuceau fir alb si rosu de lana, bumbac sau arnici si se lega la gatul sau la mana copiilor. Snurul era purtat pentru noroc si sanatate. La sate patrunsese moda martisorului impletit din fire de matase. Baietii il ofereau fetelor pe care le iubeau si, dupa cum spune povestea, “asa esueaza martisorul in campul amorului”.
Si tot asa, probabil s-a ajuns la “cearta” dintre Dragobete si Valentin din zilele noastre. La targul de la MTR cei doi s-au infruntat printr-o balada spusa de doua papusi (uriase) pe ton raspicat: “Dragobete ma numesc / Si-s din neam imparatesc / Peste fete stapanesc / Dupa vechile cutume…” se lauda primul. Valentin, in schimb, este mult mai “urban”: “In apus eu stapanesc / Mii de “moluri” ma slavesc / In McDonaldes ma hranesc / Cu inimi ma-mpodobesc”. Cearta celor doi din prima zi a targului a sfarsit cu o “impacare” rimata. “Valentin si Dragobete / Impart turmele de fete / Blonde, rosii si brunete / Jumatate tu, jumatate eu / Jumatate eu, jumatate tu / Sa-nfratim shopu cu clopu / Si sa facem mol in codru”.
Dar Targul martisorului si-a propus mai mult decat o antiteza. Asa cum spun si organizatorii, indiferent de zona din care provine, de materialul din care este realizat si modelele cu care este ornamentat, “muzeul iubeste fiecare martisor. Le aduna, le expune si incearca sa le inteleaga”. Tocmai de aceea targul a fost impartit in mai multe “zone”. Diferitele sali ale muzeului purtau inscriptii de “orientare” pentru fiecare cumparator.
Asa am gasit “martisorul traditional” cu simbolurile sale impletite din alb si rosu. Apoi am ajuns la cel pictat pe sticla – un fel de icoane de dimensiuni reduse numai bune de agatat in piept. Tot din zona “religioasa” veneau probabil si ingerii de ceramica pictata si cruciulitele de lut. Si ele cu snur de martisor, evident. Urmau martisoarele-goblen, cele realizate din seminte, nuci sau ghinde, martisoarele-papusi realizate din bucati colorate de bumbac sau canepa. La etaj am descoperit martisoarele “margelate” care imitau zgardanele si colierele. In zona “martisorului artistic”, adica realizat de studenti sau absolventi de arte plastice, nu am gasit martisoare cu iz cosmopolit, desi materialele folosite erau dintre cele mai neconventionale: de la “guguloaie” cu forme incerte din lut pictat pana la margele din voal si broderii. Tot aici am gasit si martisorul-accesoriu hippie. Adica tot felul de bratari colorate, cercei si pandantive care (la nevoie) se puteau darui cu snurul de martisor.
Martisorul “orasenesc” poate avea forma de … orice. Am vazut tone de gargarite, broscute si chiar dinozauri. Erau si personaje de desene animate, printre care si fetitele “Power Puff”. Tot dupa modelul orasenesc (probabil) s-au inspirat si “promotiile”. Adica 5 martisoare plus 1 cadou. Diferenta consta in migala “martisoristilor”. Caci mai toate exponatele de la targul MTR purtau inscriptia “hand made”. Si pe niciunul nu scria “made in China”.

Stil de viață /EVENIMENT