Supa azteca si vacantele in Kasmir, noile status symbols

Vine o vreme cand diferenta dintre oamenii de afaceri se face nu prin marca masinii sau dimensiunea casei, ci prin prisma povestilor pe care le poate spune fiecare. Atunci ajuta sa ai la activ o vacanta in Kasmir, un curs depre vinurile frantuzesti sau budismul ca a doua specializare…
La o cina informala momentul schimbului de experiente si istorioare e inevitabil. La un moment dat, dupa aperitive, dar putin inainte de desert cineva ajunge sa povesteasca “ce am facut asta vara” sau “unde ma duc la iarna”. Si tocmai cand vedeta grupului incepe sa relateze plina de entuziasm si cu gesturi largi despre vacanta sa la Santorini, altcineva lanseaza un adevarat proiectil cu anuntul: “eu ma duc la schi in Kasmir”. Ochii se micsoreaza a curiozitate si la masa se asterne o tacere plina de admiratie…
In societatile mature din punct de vedere economic a trecut vremea in care statusul era exprimat doar prin lucruri vizibile, ca vestimentatia sau accesoriile, asa-numitele “status symbols”. Obiectele isi pierd importanta in fata experientelor originale si a “povestilor” pe care le poti spune la un pahar de vin, in fata semineului. E vorba de “experience economy” despre care scriau economistii Pine si Gilmore (“amintirea ca produs”) si de un concept mai fluid al luxului, legat de originalitate si individualism.
Pana acum, eticheta de personaj sofisiticat se obtinea destul de usor, la pachet cu masina de lux, costumul Armani sau casa intr-un cartier rezidential. Acum nu mai e de ajuns sa te conformezi, adica doar sa consumi – consumul e considerat prea pasiv si prin urmare “pass”.
Mai apreciata e originalitatea, inovatia – chiar si in alegerea vacantelor – in locuri exotice sau de unde poti invata ceva inedit (sporturi extreme sau sa gatesti in stil mexican). Pentru ca statutul social nu mai inseamna doar profesie, functie, avere, ci si suma povestilor pe care le ai de spus.
Fabricile de automobile de lux nu trebuie sa intre in panica: cunoscatorii vor continua sa cumpere un Maserati sau Lamborghini, doar ca le vor folosi mai mult ca “amanunte” ale unei povesti mai ample. De pilda, cand spun : “seara prefer sa ma duc cu Ferrari-ul la cursurile de gatit”…
Caci daca pentru recunoasterea si admiratia celorlalti trebuie sa stii sa gatesti retete exotice, oamenii de afaceri si managerii sunt gata sa-si puna sortul. Gastronomia a fost intotdeauna un punct sensibil – chiar si Casanova, care nu avea nevoie de “status symbol”, a fost un fin cunoscator al artei culinare. Toata lumea tresare cand vine vorba de feluri sofisticate de mancare – cum altfel s-ar explica succesul lui Jamie Oliver, bucatarul britanic cu doua emisiuni (Naked Chef si Jamie’s Kitchen) urmarite in peste 50 de tari (inclusiv la noi, unde a aparut recent si una dintre cartile sale).
Astfel, englezi de vaza stau la coada la cursurile de gastronomie tinute de Angela Hartnett, un bucatar recunoscut de Michelin, de la un restaurant londonez de 5 stele, in timp ce 67.000 de americani invata intr-un an la Viking Cooking School despre aluaturi, “smart cooking” sau “the essential cooking”. Multi vin nu de nevoie, ci pentru placerea de a manca ceva preparat de ei insisi sau de a se lauda ca stiu sa faca un consomm si sa umple o prepelita. Se inscriu chiar si oameni care au propriul bucatar acasa, iar unii isi alterneaza intalnirile de afaceri cu serile de gastronomie aplicata. “Nu vreau neaparat sa stiu sa fac o supa perfecta, dar imi place compania colegilor de acolo, amatori ca si mine. Plus ca ma simt bine cand le prepar prietenilor ce am invatat la ultimul curs”, povesteste un om de afaceri englez.
O specializare si mai rara e cea de fabricant de vin sau whiskey. In San Francisco exista o podgorie care ajuta amatorii sa isi faca propriul vin, din care pot lua acasa cateva lazi. La fel, Ladybank Distillery, de unde primesti cativa litri din whiskey-ul creat, numai bun de impresionat musafirii. Trebuie doar sa ai rabdare, pentru ca in cazul acesta dureaza ceva timp pana la maturizare. Desigur, poti ramane la stadiul de degustare si tot vei fi un cunoscator in ochii multora. In SUA exista firme, ca Goedhuis Company (5 seri de curs -250 lire) sau Berry Bros & Rudd, care organizeaza sesiuni de degustare pentru firme, la pretul de 2 -300 de lire.
Arta e un alt domeniu care ofera satisfactii speciale. Amatorii nu trebuie decat sa asculte explicatiile specialistilor de la targuri (cum ar fi Tefaf, la Maastricht, intre 9-18 martie 2007) sau de la cursurile tinute de case de licitatii sau muzee (Sotheby’s si British Museum). Un curs despre istoria artei si colectionarea de arta costa in jur de 5000 de lire, in timp ce o diploma postuniversitara de la British Museum in arta asiatica (de altfel, bine cotata pe piata) costa 3800 lire si multe ore de studiu. Si nu se inscriu doar oameni care vor o profesie, ci si avocati, doctori, bancheri care vor sa invete despre “Imaginea trupului uman in epoca clasica”.
Si corporatiile profita de setea unora de a invata: mari companii adauga in oferta o serie de cursuri de specialitate. Volkswagen si BMW tin cursuri pentru perfectionarea stilului de sofat si pentru a-i ajuta pe clienti sa profite la maximum de puterea masinii si sa o controleze. Companii ca Nikon si Kodak isi ajuta clientii sa faca fotografii profesionale, iar Apple e deja renumit pentru workshop-urile sale de regie de film, grafica sau muzica, care te ajuta sa discuti cu Spielberg sau Jean Michel Jarre de pe (aproape) aceleasi pozitii.
Cursurile sunt complicate si pretentioase, dar nu va inchipuiti ca e mai comod sa obtii admiratia altora doar sorbind un cocteil intr-un loc exotic. Daca e vorba de adunat povesti, trebuie alese locuri de unde se poate invata ceva (calarit, pilotaj, alpinism) sau macar niste “adventure travel”. Din nou, termenul cheie e “a invata”…
Dragos Salamac, marketing manager ProCA, distribuitor de produse IT, povesteste ca a facut in vara aceasta un adevarat turneu al Europei boeme: Venetia, Verona, San Remo, Monte Carlo, Nisa, Cannes. Desi spune ca nu merge in vacanta ca sa aiba cu ce se lauda, singurele lucruri pentru care ar putea fi invidiat e ca a zburat cu parapanta deasupra Mediteranei si a avut o perspectiva “de milioane” asupra Monte Carlo.
In schimb, Mihai Stanescu, business coach pasionat de budism si iahting, “se lauda” doar cu un scurt safari in Kenya si un permis de yachting (skipper licence, in original), luat in aceasta vara, despre care spune ca a fost ceva mai greu de obtinut decat cel auto…. A invatat manevrele, comenzile si o gramada de denumiri, pentru ca “pe barca orice capat de franghie are un nume”.
Si a mai aflat, de pilda, ca daca navighezi singur si vrei sa tragi un pui de somn e bine sa-ti legi un picior de vela, ca sa simti cand se schimba directia vantului. Deocamdata, a navigat doar cu echipaj, dar a trecut deja prin botezul unei furtuni. Scoala de iahting a facut-o in Croatia si l-a costat 1000 de euro, dar pana sa-si ia iahtul propriu si sa-si implineasca visul de a face inconjurul Mediteranei va trebui sa mai dea 2500 euro pe saptamana pentru inchirierea unuia. Cat despre povestile altora, Stanescu spune ca cea mai ciudata experienta de care a auzit pana acum e vanatoarea de rechini despre care i-a povestit un client strain.
Cei care nu pot pleca inca intr-o vacanta initiatica, pot pune la treaba browserul de internet pentru a cauta o specializare online. Sunt disponibile cursuri de religie, design interior, masaj sau marketing. Cat despre jocurile pe calculator, performantele sunt accesibile oricui. De altfel, din lumea jocurilor vine si expresia de “status skills” (“abilitati de status”), care se opun abilitatilor de lupta si au rolul de a sustine personajul, fiind parte vitala din dezvoltarea lui.
Se anunta vremuri grele: vacanta incepe sa nu mai insemne relaxare, ci un al doilea job, daca fiecare va trebui sa lucreze la statutul sau social, adunand povesti de spus acasa. Nu mai e de ajuns practicarea unui simplu hobby – trebuie sa inveti cel putin sa zbori, daca nu sa faci o supa azteca sau sa distingi operele de arta din multele dinastii chineze. Dar oamenii sunt mai pregatiti ca niciodata sa cheltuiasca pentru a obtine o anumita experienta, amintiri placute sau faima de “connaisseur”, spun sociologii. O dovada ar fi si numarul mare de bloguri, care trebuie “umplute” cu ceva…

La Muzeul National de Arta al Romaniei vizitatorii de peste 18 ani ai Galeriei de Arta Europeana pot invata cate ceva despre “Arhitectura in pictura”, in cadrul unor trasee-concurs interactive. In timpul vizitarii participantii completeaza o foaie de parcurs cuprinzand intrebari despre anumite opere. Li se dau si instructiuni pentru a descoperi unele lucrari, li se explica termenii utilizati si li se ofera informatii despre artistii si operele alese.
Agentii de turism precum Tiriac Travel propun excursii tematice, in care se poate invata despre gastronomia spaniola, vinurile italiene sau ciocolata belgiana in situ.

Cultură /TENDINTE