Sunt tanar. Dar am deja o afacere veche

Cel mai tanar miliardar al Ucrainei, Kostyantin Zhevago, avea doar 19 ani cand si-a inceput cariera ca director de banca. Mai tarziu avea sa castige pachetul majoritar de actiuni al unui holding. Astazi, la 34 de ani, are o avere de 3,4 miliarde de dolari. Si este deputat in parlamentul Ucrainei.
Americanul John Arnold (33 de ani) a infiintat fondul privat de investitii Centaurus Energy. Se pare ca a avut o idee buna, caci de curand a intrat in lista Forbes a miliardarilor lumii cu o avere neta de 1,5 miliarde de dolari.
Lista celor care si-au pornit afacerile de foarte tineri se mareste de la an la an, domeniul IT fiind un adevarat filon de aur. Cofondatorii Google, Sergey Brin si Larry Page, aveau doar 25 de ani cand au pus bazele companiei, iar astazi au mai bine de 18 miliarde de dolari in conturi fiecare.
La noi inca nu se poate vorbi despre o lista a celor mai bogati tineri afaceristi. Si nici nu se poate vorbi despre o “reteta” a afacerilor incepute de pe bancile scolii. Insa, atunci cand se pune intrebarea “cat de devreme poti sa incepi o afacere?” si in Romania se poate spune “chiar la 20-25 de ani”. Nu e chiar atat de impresionant precum legendele magnatilor americani care incep afacerile pe la 10 ani, cu banii castigati din distribuirea ziarelor. Dar arata ca si in Romania ideile bune si entuziasmul varstei sunt combinatii castigatoare.

Scanteia tehnicii digitale si 10 cafele pe zi
Dan Dragulinescu, proprietarul GravoLAB, o firma din domeniul productiei publicitare cu servicii de gravura si decupare computerizata din Campulung-Muscel, a inceput afacerea in anul 2004 la varsta de 22 de ani. Urma cursurile Facultatii de Electronica din Bucuresti, iar cursul de circuite integrate digitale i-a starnit interesul pentru domeniul tehnicii digitale. “Scanteia a aparut instantaneu”, spune el, caci in scurt timp a realizat oportunitatea unei afaceri, iar solutia a venit odata cu “o masinarie capabila sa transpuna din calculator o miscare sincrona in trei dimensiuni”.
“Nu pot detasa bugetul initial al firmei” marturiseste Dragulinescu. “Pot estima, insa, costul primei masini de “mini-prelucrare” CNC (masina care lucreaza pe baza unui controller care da comenzile, n.r.) la 200 de euro, la care se adauga cate 10 cafele mari, consumate zilnic, timp de cateva luni. Restul e o continua investitie si reinvestitie”.
Desi nu mai fusese niciodata angajat intr-o firma, Dan Dragulinescu se implicase in activitatea parintilor sai care detin doua companii de prelucrare de ambalaje din mase plastice tot in Campulung-Muscel.
Prima comanda pe care a trebuit sa o onoreze firma GravoLAB a presupus executia a 40 de repere gravate, asta insemnand termen de predare, nivel de executie si buget fix. “Mi-am dat seama ca nu pot sa dau inapoi, desi am fost tentat. Suma in discutie era infima, dar am lucrat continuu luand in calcul toate aspectele unei productii reale. Pentru a definitiva proiectul am lucrat cot la cot cu actuala mea sotie”, isi aminteste tanarul director de la GravoLAB. Cu timpul Dragulinescu si-a cooptat atat sotia, cat si sora in activitatile firmei sale, iar acum are 9 angajati.
“Clientii aveau o mare surpriza cand “directorul” de productie venea sa instaleze placi de firma cu bormasina de percutie in mana”, isi aminteste Dragulinescu. “Mie mi s-a parut un lucru normal”.
GravoLAB si-a deschis mai intai un punct de lucru in Bucuresti pentru a putea impaca cursurile de la facultate cu munca pentru firma. A urmat deschiderea unui atelier serios de productie la Campulung Muscel, cu achizitionarea unei masini profesionale de gravura si extinderea gamei de produse (de la matrite si materiale publicitare, placi si embleme pentru firme gravate in diverse materiale, pana la cele mai mici ecusoane sau alte materiale personalizate pentru angajati sau clienti). A urmat achizitionarea unui centru de prelucrare CNC, dezvoltand in paralel productia de elemente pentru matrite, la inceput pentru firma parintilor.
“Din anul 2007 suntem reprezentanta unei companii importante producatoare de masini – unelte CNC din Taiwan, iar anul acesta ne vom ocupa si de promovarea acestor produse in Romania. Avem deja in spate o participare la TIB 2007 si cativa clienti deosebit de multumiti”, marturiseste Dan Dragulinescu, a carui firma a avut anul trecut o cifra de afaceri de aproximativ 300.000 de euro.
“Nu ma privesc ca pe un sef, nu vreau sa fiu un sef, desi colaboratorii mi se adreseaza in gluma cu acest apelativ. Odata cu GravoLAB am avut ocazia sa-mi pun in practica ideile, oricat de nebunesti ar fi ele. Este modalitatea prin care ne ridicam peste nivelul celor care inca asteapta ‘sa vina americanii'”, explica Dragulinescu.

Industria papetariei in viziune romano-ceha
Dinu Mihail Maravela (37 de ani) a intrat in afaceri in anul 1994 atunci cand era in ultimul an de facultate, la Politehnica din Praga, sectia management economic.
“La varsta de 23 ani, am fost abordat de doi cehi care au dorit sa-si deschida o firma in Romania. I-am ajutat, iar dupa finalizarea studiilor m-am intors in tara si am intrat in locul unuia dintre ei”, isi aminteste Maravela, proprietarul firmei Koh-I-Noor Hardtmuth Romania, producator si distribuitor de produse scolare si papetarie.
In anul 1995 si-a infiintat propria firma, avand la acea vreme un capital de 20.000 de dolari. Oscila intre 13 potentiale domenii de activitate, iar alegerea celui mai captivant dintre acestea i s-a parut poate cea mai dificila decizie de luat.
“In martie 1996, am reusit sa obtin primul contract de livrare pentru o gama larga de produse de papetarie din Cehia, majoritatea provenind de la Koh-I-Noor Hardtmuth”, isi aminteste Maravela. “Cunoasterea limbii cehe, precum si lamuririle date de un bun cunoscator al activitatii comerciale de importator m-au ajutat la derularea primului import”.
Odata cu realizarea primului import de produse Dinu Mihail Maravela a fost nevoit sa angajeze un prieten, cu care a inceput sa distribuie produsele importate catre alte firme din domeniu.
“In primul an am avut 4 importuri, iar in cel de al doilea am reusit aproape sa dublam valoarea importurilor si asta cu participarea a numai doua persoane. Se poate spune ca la sfarsitul anului 1997 am inceput intr-adevar sa cred in aceasta afacere, chiar daca am avut parte si de acea devalorizare galopanta a monedei nationale fata de dolar, care ar fi putut sa ne franga elanul”.
In 2001, compania sa a devenit subcontractor pentru articole de papetarie pentru o mare firma din Romania. Au urmat importuri de produse la alti producatori din domeniu cum ar fi Concorde, ConmetRon, Jolly, Dobell sau X-Pen, insa “avand in vedere ca aproximativ 75% din activitatea de import era realizata cu produse de la Koh-I-Noor Hardtmuth (unul dintre cei mai mari producatori de produse scolare si de birou din Europa Centrala si de Est, celebru in Romania in perioada interbelica), am ajuns la concluzia ca este momentul ca produsele Koh-I-Noor Hardtmuth sa-si recastige locul in piata si am inceput tratativele de cooptare a firmei producatoare pentru a deveni reprezentanta lor locala”, spune Dinu Maravela. Dupa tratative care au durat 14 luni s-a ajuns la vanzarea partiala a partilor sociale si redenumirea societatii sale in SC Koh-I-Noor Hardtmuth Romania SRL, aceasta devenind o societate mixta romano-ceha cu participari egale.
Proprietarul Koh-I-Noor Hardtmuth Romania spune ca nu i s-a intamplat sa nu fie luat in serios datorita varstei sale nici macar la inceputurile firmei, chiar daca partenerii cu care se intalnea aveau deseori senzatia ca la telefon vorbisera cu o persoana mai in varsta.
Firma Koh-I-Noor a pornit practic cu doi angajati, iar astazi are 16, anul trecut cifra de afaceri ridicandu-se la aproximativ 1.350.000 euro.

“Mi-am propus sa ajung in top 3 firme de profil”
Bogdan Dumitrescu avea 22 de ani cand a pus bazele Iteltechnik, o firma din domeniul sistemelor integrate de securitate si supraveghere video, control acces si automatizari industriale cu sediul in Ploiesti.
“Am pornit afacerea din pasiune, dar si pentru ca am vrut sa fac un pariu cu mine insumi. Am vrut sa vad daca pot sa pornesc o afacere de la zero pe cont propriu. In anul 2004 eram in anul 3 la facultate (Electronica si Telecomunicatii). Ideea mocnea de mult, dar abia atunci am reusit sa fac demersurile”, isi aminteste Dumitrescu.
Chiar daca initial parintii nu au fost de acord, sfatuindu-l sa isi termine mai intai studiile, a avut parte si de sustinerea lor: “Bugetul initial a fost extrem de mic, cateva milioane de lei vechi, dar am avut sprijin din partea parintilor care m-au sustinut cat au putut de mult in acest aspect”.
Primul contract semnat a venit la scurt timp dupa infiintarea firmei, un proiect pentru o companie de prestigiu din Prahova. “Mi-a fost un pic teama sa il accept, dar m-am gandit ca daca nu risc nu castig si s-ar putea sa nu ma mai intalnesc asa de repede cu o ocazie ca asta”, explica Bogdan Dumitrescu, care pentru a onora acel contract si-a cooptat doi colegi. Perioada initiala a insemnat pentru Dumitrescu o investitie continua, orice profit reinvestindu-se.
“Totul este ca un sir de domino. Am avut nevoie de cablaje imprimate si nu gaseam nicio oferta coerenta pe piata, asa ca am cumparat o masina de gravat cablaje. Am avut nevoie de piese lucrate la strung, asa ca am cumparat un strung. Programul meu este si acum destul de haotic. Ma prinde ora 2 noaptea la birou de multe ori si la ora aceea nu gasesti prea usor un strung”, povesteste proprietarul Iteltechnik.
Daca initial a lucrat de unul singur, acum firma sa are cinci angajati, iar pentru Dumitrescu a fi propriul sef nu inseamna doar sa n-ai pe nimeni sa iti spuna ce e de facut, ci si o lupta continua pentru a ramane pe piata.
“Unul dintre cele mai recente proiecte in care am pus foarte mult suflet este “Pipe Cam” – o camera care poate capta imagini in cele mai stramte si inguste spatii, o camera de “inspectie” in diverse medii industriale”, spune Dumitrescu.
Pentru el, Iteltechnik este o a doua familie. “Sunt nopti in care dorm la birou, dimineti in care prima cafea o beau la birou si seri in care iau cina la birou si abia apoi plec acasa”. Cat despre rezultatele muncii sale, inca nu vrea sa se pripeasca in a trage concluzii: “Pot spune ca munca mea a dat roade in momentul in care ajung in top 3 firme de profil”.

Tehnologie /TENDINTE