Striptease sau pantofi?

Ce poate sa faca o femeie de 8 Martie? Intr-o lume perfecta (sau in alta viata, dupa cum cu galanterie spune seful), ea se va trezi (nu foarte) dimineata, va primi micul dejun la pat (fara ca iubitul sa verse cafeaua fierbinte pe ea motivand apoi ca ii tremurau mainile de emotie) si isi va deschide zecile de cadouri de la acelasi iubit afectuos (care si-a cheltuit banii pusi deoparte pentru jenti ultimul racnet pe o pereche de pantofi rosii). Dupa care, se va indrepta catre un centru de relaxare si infrumusetare unde va petrece vreo doua ore minunate, iar apoi va trece doar pe la serviciu pentru a primi flori, bomboane si complimente de la colegi si sefi.

Avand in vedere ca stimata conducere a acestei publicatii decretase zi scurta pentru femei de 8 Martie, deja ma pregatisem pentru un raid prin magazine, pentru ca ma simteam atacata de primele simptome ale asteniei de primavara si planuiam sa le contracarez cu niste haine (contrar impresiei gresite a barbatilor, nu vitaminele sunt leacul pentru astenie, ci o pereche de pantofi). Pentru ca eram asa de bine-dispusa la gandul unei zile foarte scurte, am trecut cu ingaduinta peste remarca rautacioasa a “colegului de apartament”, care a remarcat ca, judecand dupa accesele mele de shoppingmanie, sufar de astenie de primavara, vara, toamna, iarna, ziua de luni, zilele de 13 etc.

Bucuria mi-a fost curmata insa de seful care s-a opus categoric ca toate exemplarele feminine din redactie sa plece la ora 15.00, decretand ca munca e sanatoasa, munca innobileaza si binedispune. Prin urmare, a declarat zi lunga – prezenta obligatorie pana la ora 20.00 (acelasi sef merge atat de departe cu atacul psihologic incat a ridicat munca la rang de tabiet – dar despre asta voi mai scrie, pentru ca este o strategie mult prea malefica pentru a fi ignorata). Contrar asteptarilor, seara cand am terminat nu eram nici mai sanatoasa, nici nobila si in niciun caz bine-dispusa. Asa ca m-am gandit sa ies in oras.

Un amic a sugerat un spectacol de striptease “pentru ca “asta se obisnuieste de 8 Martie, nu? Sa-si dea femeile in petec”. Marturisesc ca nu sunt insensibila la un pachet (sau mai multe) de muschi bine lucrati – al meu partener nu intelege (sau se preface) de ce raman intotdeauna pironita in fata televizorului cand se difuzeaza videoclipul in care James Blunt mai da jos o haina-doua.

Dar spectacolele de striptease mi s-au parut intotdeauna amuzante. Si ridicole. Si chiar usor penibile. Imaginea unei duzini de barbati “gratiosi”, unsi cu toate alifiile (la propriu), care se unduiesc pe scena si se chinuie sa arunce spectatoarelor priviri salbatice, in acelasi timp tuguindu-si seducator buzele, ma face sa ma tavalesc pe jos de ras.

Nu vorbesc neaparat de eforturile autohtone in domeniu, dar nici macar masculii feroce de la Chippendales sau alte asemenea ansambluri artistice nu imi provoaca vreun fior de emotie. Pe cand o pereche de pantofi…

Stil de viață