Strasbourg, orasul unde s-a nascut... Marseilleza

Strasbourg e inconjurat ca o centura de apele raului Ill, care in inima orasului formeaza o insula, “Grande ile”, legata de celelalte cartiere prin nu mai putin de 21 de poduri decorate, vara, cu vase imense cu flori. Orasul, un fel de mic Amsterdam, se revarsa cu mult dincolo de zona insulei, iar numeroasele parcuri si canale ce-l strabat dau senzatia unui spatiu foarte aerisit.
Strasbourg a trecut de mai multe ori din mainile francezilor in cele ale germanilor si invers in cursul istoriei, ultima “mutatie” avand loc la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial, cand s-a intors la francezi.
Urmand cursul Ill-ului, Strasbourgul poate fi batut cu piciorul in cateva ore, asta daca nu includem si popasurile in cateva muzee, cum ar fi cele gazduite in Palatul Rohan (din Place du Chateau 2): Muzeul Artelor Frumoase, Muzeul de Arheologie sau Muzeul Alsacian (Quai Saint-Nicolas 23-25), ce cuprinde de la imbracaminte specific alsaciana pana la obiecte de cult din secolele 13-19, insemnele specifice acestui leagan al civilizatiei europene.
Redeschis in iunie, anul trecut, Muzeul de Istorie (din Place de la Grande Boucherie) ofera vizitatorilor surpriza de a putea “proba” obiectele expuse, fie ca este vorba de vreo boneta bine scrobita de gospodina alsaciana, fie un coif medieval…
Si daca tot va aflati in zona, merita sa vizitati si celebra catedrala gotica Notre Dame, finalizata in 1439, pe care, de altfel, nu o puteti rata, datorita turnului de 142 de metri inaltime (cel mai inalt turn al unei catedrale din Franta).
Una din atractiile sale turistice este ceasul astronomic, construit in anul 1547 de catre un grup de mesteri ceasornicari elvetieni. Aceasta nepretuita mostenire din perioada Reformei, uimeste si astazi prin mecanismul sau complex, de calculare a eclipselor solare, a momentelor zilnice de rasarit si de apus ale soarelui pentru o perioada, practic, “infinita”.
Figurine metalice reprezentandu-i pe cei 12 apostoli trecand, pe rand, prin fata lui Iisus ofera un adevarat spectacol cand ceasul bate miezul zilei, ceea ce, tinand cont de diferenta dintre timpul solar si timpul conventional, se petrece la ora 12:30, ora Strasbourgului.
Periplul poate continua in Petite France, cartierul cel mai pitoresc al Strasbourgului, la mica distanta de catedrala. Traversezi un pod si te trezesti intr-o lume de basm, cu stradute stramte, pietruite si case tipic germane in alb si negru, cu frontoane.
O alta modalitate de a vizita Strasbourgul este pe apa, prin intermediul vaporasului, care porneste din dreptul Palatului Rohan si care te poarta timp de aproximativ 45 de minute de-a lungul raului Ill, inconjurand centrul si care ajunge pana in zona institutiilor europene. O metoda de a parcurge orasul mai rapid pentru localnici (dar nu numai) este bicicleta, existand si culoare speciale pentru biciclisti.
De anul trecut s-a introdus TGV-ul si pe directia Paris – Strasbourg, reducand durata calatoriei aproape la jumatate, de la 4 ore la 2 ore si 20 de minute. Noua gara, pentru TGV a fost construita intr-un timp record si imbraca cladirea vechii gari intr-un fel de acvariu de sticla elipsoidal, dovedind astfel o data in plus grija edililor pentru pastrarea constructiilor-monument si adaptarea lor la nevoile cotidiene, intr-o maniera “soft”.
Strasburghezii acorda o grija speciala si gastronomiei. Fiti fara griji, aici nimeni nu va va oferi portii cat unghia, ca la Paris. Exista si o vorba (strasburgheza, evident): in Franta se mananca bine, in Germania se mananca mult, iar la Strasbourg se mananca mult si bine. Specialitatile alsaciene sunt numeroase, la fel si restaurantele ce servesc astfel de mancaruri. Nu ar trebui sa ratati “choucroute” (varza acra), servita alaturi de carnati sau alte feluri de carne. Alte specialitati sunt Flammekueche (tartes flamb?es in franceza), un fel de pizza cu un blat extrem de subtire, cu topping de smantana, ceapa si sunca sau Baeckeoeffe, o tocanita de carne de vita si de porc, cu cartofi si morcovi, care se serveste de obicei pentru doua sau mai multe persoane. Aceste preparate se gasesc cu precadere in winstub-uri, localuri traditionale, echivalentul alsacian al pub-urilor britanice sau, de ce nu, al cramelor romanesti.
Un astfel de restaurant e A l’ancienne douane (“La Vama Veche”), pe rue de la Douane, langa catedrala, cu vedere la raul Ill. E un local mare ce poate gazdui grupuri de turisti si unde veti gasi aproape sigur un loc, chiar daca nu aveti rezervare. Daca insa vreti sa incercati un restaurant preferat de Jacques Chirac, pentru capul de vitel, faceti o vizita la Chez Yvonne, unde o cina pentru doua persoane plus o carafa de vin costa in jur de 60 de euro.
Si daca bucataria alsaciana are specific mai degraba german, consumul de bere respecta la randul sau standardele (cantitative) germane. Strasbourgul este, totusi, francez si este doar o intamplare faptul ca imnul national al Frantei nu e cunoscut sub numele de “La Strasbourgeoise”, dat fiind ca Rouget de Lisle a compus si cantat pentru prima oara imnul in Strasbourg in 1792, devenind de-abia ulterior “La Marseillaise”, dupa ce a fost adoptat de voluntarii din Marsilia. Se pare ca sunt multi francezi care nu stiu ca Strasbourgul e in Franta. Poate ca “La Strasbourgeoise” ar fi fost o buna metoda de promovare, dar strasburghezii nu gandesc asa, si, de fapt, sunt mandri de originea lor mixta. Pentru germani, locuitorii Strasbourgului sunt francezi pentru ca se simte o atmosfera mult mai relaxata din partea de dincolo de rau. Pentru francezi, locuitorii Strasbourgului par usor prea ordonati in stilul de viata. Cat despre localnici, ei se considera intai de toate alsacieni, iar apoi, de ce nu, europeni. Chiar numele, de origine germana, al orasului sugereaza o raspantie (Stras-burg – orasul de la rascruce). Si a fost de-a lungul istoriei un oras mult ravnit, si cucerit pe rand de romani, alemani, huni, apoi, mai tarziu, pasat intre francezi si germani. Cat despre stilurile arhitectonice, si ele sunt felurite, de la gotic la renascentist si de la baroc la art nouveau. Cladirile europene din nord-estul orasului nu fac in niciun fel nota discordanta cu arhitectura traditionala din centrul Strasbourgului sau din celebrul cartier Petite France, din sud-vest. Multi asociaza Strasbourgul cu institutiile europene, imaginandu-si poate un oras cu cladiri futuriste. Si au dreptate, dar doar in mica masura. Astfel de edificii exista, dar numai in asa-numitul “cartier european”, ce gazduieste institutiile europene (Parlamentul European, Curtea Europeana pentru Drepturile Omului, Consiliul Europei si altele) care si ele sunt inconjurate de o intinsa zona verde. In fiecare luna timp de o saptamana, Parlamentul European isi desfasoara sesiunile plenare la Strasbourg. Plenarele Parlamentului sunt deschise publicului larg, asa ca in tribunele Hemiciclului din cladirea Louise Weiss se perinda in timpul zilei mai multe zeci de grupuri de vizitatori din lumea larga care au posibilitatea sa asiste la dezbaterile parlamentarilor.
In zilele de luni ale inceputurilor de sesiune parlamentara, in tot orasul se propaga un uruit straniu produs de rotitele de la trollerele functionarilor parlamentari care sosesc sau pleaca din Bruxelles. Uruitul “oficial” tocmai s-a auzit, pentru ultima oara inainte de vacanta parlamentara, pe 10 iulie. Pana la 1 septembrie, cand Parlamentul isi va relua activitatea, uruitul apartine in exclusivitate turistilor internationali ce vin si pleaca… pentru a reveni.

Gastronomie /TURISM