Stop-Cadru: Nerecomandat cardiacilor

de Iulia Stancu · Beauty editor Stil de viață · 17 august 2007 · 1 min de citit

Pentru ultima parte a seriei Bourne (Ultimatumul lui Bourne) se estimeaza deja ca incasarile le vor depasi pe cele ale filmelor precedente (calculate impreuna). Asta pentru ca regizorul Paul Greengrass (Bourne Supremacy, United 93) nu se dezminte: filmul are un ritm remarcabil (nerecomandat cardiacilor) si pare din aceasta cauza un videoclip de aproape doua ore. Un videoclip cu intriga, ce-i drept, asa ca e greu sa nu fii prins in joc. Ultimatumul lui Bourne are schimbari rapide de decor, scene de tensiune maxima in locuri publice, aglomerate, de la o gara din New York la un port din Maroc (unde, apropo, veti observa cu mandrie ca politia locala goneste cu Loganuri…). Scenariul nu e chiar stralucit (eterna poveste om versus sistem), dar rasturnarile de situatie (uneori la figurat, alteori la propriu) sunt ingenioase. In final, mesajul e acelasi ca in majoritatea filmelor de acest gen: “sistemul e diabolic si ridicol in acelasi timp”.
Totul aduce cu un film din seria Bond, dar asemanarea cu Bond se opreste la genul actiunii, priceperea eroului si …initiala numelor. Chiar daca-l depaseste in ritm, Bourne ramane un Bond fara prea mult stil si, in plus, cu ghinion in dragoste. Totusi abia aceasta ultima parte ar fi trebuit sa se numeasca “Suprematia lui Bourne”, avand in vedere ca eroul supravietuieste numeroaselor incercari de asasinat si chiar unui salt de pe zgarie-nori direct in rau. Pentru ca, da, (scuze pentru surpriza stricata) Bourne, Jason Bourne, nu moare. PS: Uimitor ce important poate fi uneori un sef de gara…

Stil de viață /HHIII