Stop-Cadru: Marturia mortala si cele 16 strazi
E, desigur, vorba despre Willis si eterna lui confruntare cu raul, Willis si eterna lui privire sastisita, care isi pastreaza farmecul si dupa varsta de 50 de ani. Abia scapat dintr-o misiune, politistul Jack Mosley (Bruce Willis) primeste sarcina de "insotitor"
E, desigur, vorba despre Willis si eterna lui confruntare cu raul, Willis si eterna lui privire sastisita, care isi pastreaza farmecul si dupa varsta de 50 de ani. Abia scapat dintr-o misiune, politistul Jack Mosley (Bruce Willis) primeste sarcina de “insotitor”. Trebuie sa escorteze un martor important la tribunal, la 16 strazi departare, unde acesta urmeaza sa depuna marturie intr-un proces.
Drumul dureaza mai mult decat ne-am astepta, politistul e mai cinic decat ar trebui, iar tipul (Eddie Bunker) vorbeste mai mult decat s-ar cuveni. Adaugati o voce stridenta si un debit verbal continuu si avem cel putin un personaj enervant. Si dupa cum stim, personajelor jucate de Willis nu le trebuie mult sa se enerveze. Mosley are, de altfel, reactii ciudate. Observa un suspect in preajma martorului sau si il ucide fara sa stea pe ganduri.
Apoi isi ia “protejatul” si-l duce intr-o carciuma, de unde isi suna seful. Inca o decizie indoielnica, s-ar zice, si nu fiindca barul ar fi loc al pierzaniei, ci pentru ca seful sau face parte dintr-un lant al coruptiei din departamentul de politie si e unul dintre cei care au interesul ca martorul sa nu vorbeasca. Film de actiune? Studiu de caracter? Unii ar spune ca ambele, mai ales ca formula e clasica: se iau doua personaje cu personalitati complet diferite (politistul cinic cu o slabiciune pentru bautura, martorul idealist, vorbaret si aparent naiv) si se pun intr-o situatie limita. Si urmaririle au toate cliseele posibile: aglomeratie, China Town, autobuze. Si totusi filmul are farmec. Poate datorita acelui zambet…
Citește și în ediția tipărită nr. 184, Octombrie 2026 — gratuit pentru abonații ZF. Vezi ediția
