Stilul țărănesc de odinioară este adus în contemporan de o tânără antreprenoare care produce haine tradiționale cu iz modern într-un sat de lângă Timișoara. GALERIE FOTO

Vulpea Boemă s-a vrut a fi de fapt titlul unei cărți pe care Carmen Magdalena Tomoș a început să o scrie, doar că n-a reușit încă să o finalizeze. Până atunci, ea a împrumutat numele pentru un alt proiect propriu, de această dată din lumea modei.

„Cartea cuprinde întâmplări și peripeții din propria copilărie. Fiind o fire, dac-aș putea spune, nu tocmai astâmpărată, ba chiar foarte încăpățânată, sprintenă, băiețoasă, veșnic curioasă când vine vorba de necunoscut, într-una din zile, scormonind prin lada de zestre a bunicii și a mamei mele, am descoperit o comoară“, povestește fondatoarea Vulpea Boemă.

Lada aceasta conținea materiale țesute la război sau prelucrate manual, din lână, in și cânepă. „Odată cu această descoperire, s-a născut dorința arzătoare de a mă apuca de artă vestimentară și de a crea povești din aceste materiale.“

Totuși, până să ajungă acolo, narațiunea mai are niște capitole. Carmen Magdalena a început antreprenoriatul în modă înainte de pandemie prin a vinde articole vestimentare la mâna a doua.

„A fost un proiect de tip magazin de cumpătare sau cum mie îmi place să le numesc «haine cu personalitate».“

Consideră că moda a fost cea care a descoperit-o pe ea. Și a făcut-o exact când trebuia, în anii ’90. Are întipărită clar și extrem de vie amintirea momentului când s-a întâmplat acest lucru.

„Era în miez de vară, să tot fi avut vreo șase ani, când ne-a vizitat bunica din partea tatălui meu, încărcată cu saci plini de haine de la ceva rude din străinătate. Nu cred că vă puteți imagina extazul de pe chipul meu, al surorii mele și al celorlalți doi frați. Doamne, ce vraiște am făcut atunci în casă, dar cu ce bucurie!“

Carmen Magdalena spune despre sine că provine dintr-o familie de țărani artiști, dintr-un sat de munte din județul Cluj. Bunicul patern a fost taragotist, iar tatăl său acordeonist. Împreună, amândoi, mergeau la nunți și petreceri, însuflețind atmosfera cu cântece folclorice din vremurile de atunci.

„Prin anii ’80 însă, părinții mei s-au mutat în Banat, într-un sat de lângă Timișoara. Aici m-am născut, am copilărit și mi-am făcut studiile.“

A studiat Literele în cadrul Facultății de Vest din Timișoara. După terminarea acestora, a locuit o perioadă în Franța. S-a întors în România, iar în prezent lucrează ca store manager la o companie care comercializează în întreaga țară produse din domeniul artei și al arhitecturii.

„Pe lângă Vulpea Boemă și job, mă mai ocup și de fotografie, o pasiune moștenită de la tata.“

Crede că simțul estetic i-a fost alături încă din cei mai fragezi ani ai existenței sale. A fost mereu prezentă și atentă la tot ce se întâmplă în jurul său indiferent de circumstanțe, creându-și de-a lungul timpului cadre cu momente inedite din viață.

„Cu siguranță totuși că simțul estetic se poate cultiva!“ Și se poate face în primul rând, dar nu numai, prin artele frumoase: arta plastică, arhitectura, dansul, literatura, pictura, sculptura, muzica și cinematografia. „În principiu, esteticul are ca obiectiv principal analizarea frumosului în sens larg, iar eu sunt de părere că fiecare dintre noi avem viziuni diferite despre ceea ce înseamnă frumusețea, cu tendințe diferite în funcție de vârstă, cultură, nație etc. Și ar fi ideal dacă ni le-am accepta așa cum sunt.“

Dar revenind la Vulpea Boemă, proiectul de modă, nu cartea, acesta a fost gândit pentru a aduce în prim-plan piese ce îmbină stilul țărănesc de odinioară cu cel contemporan.

„Dăm viață pieselor vechi, țesute la război, transformându-le în laibăre de lână, lungi de tip manta, și în desăgi de tip «tote bag» din pânză de in.“

Pe lângă acestea, mai tricotează manual capișoane, mănuși, ciorapi și veste din lână. „Sunt creații ce transpun purtătorii în miezul copilăriei, pe când mulți dintre noi eram înfofoliți de bunici sau părinți cu aceste piese vestimentare pentru a ne proteja de frigul din sezoanele reci.“

Prima creație a fost un capișon pentru o foarte bună prietenă de-a lui Carmen Magdalena. Ea a fost cea care i-a dat un imbold masiv și a îndemnat-o să urmeze calea tricotatului.

„Simplitate. Prin acest termen se remarcă piesele noastre. Spun ale noastre deoarece nu sunt singura implicată în acest concept. Mai este mama, mama soțului meu și, de curând, ni s-a alăturat și bunica unei foarte bune prietene.“

Tot de curând, portofoliul firmei Vulpea Boemă s-a extins cu o categorie nouă de produse. „Lucrăm la reproducerea ținu-telor purtate cândva de țăranii români, de marii scriitori, artiști, sculptori ș.a.m.d. și la adaptarea acestora la vremurile noastre moderne.“

Majoritatea creațiilor sunt realizate la comandă, cu condiția să fie din paleta de produse pe care brandul le are în portofoliu. „Ni le fixăm cu anticipație, în special articolele vestimentare obținute prin tricotare, deoarece procesul de realizare a acestora este manual, prin urmare e mai domol și ne ia ceva timp până să finalizăm un produs.“

Cu toate că aceasta e politica brandului, Carmen Magdalena a primit la un moment dat o comandă pe care nu știe dacă o poate numi neobișnuită sau, din contră, captivantă și tentantă: un costum de arlechin. „Iar eu, cum am crescut cu personajul Arlechino din emisiunile pentru copii din anii ’90, personaj interpretat de Mihai Gruia Sandu, n-am putut decât să o accept și să o onorez.“

Atelierul Vulpea Boemă este la țară, la părinții ei, acolo sunt produse piesele. Inspirația e însă la purtător.

„Cele mai profunde amintiri din propria-mi copilărie și hainele pe care ni le făcea mama. Acestea mă ajută la creat.“

Firele de iarbă, florile de câmp, pădurile de brad, casele din lemn cu șindrilă, oile, gâștele și norii sunt doar câteva elemente-cheie pe care le va folosi în realizarea viitoarelor creații marca Vulpea Boemă. „Nu există o mai mare muză pentru mine decât mama.“ E cel mai bun exemplu de urmat și consideră că poezia „Mama“ de Nina Cassian e descrierea perfectă pentru ea.

„Mama m-a îndrumat ca-n viață să nu-mi fac planuri dinainte și să las totul să decurgă de la sine. Viața e plină de neprevăzut, iar eu vreau să mă bucur de prezent, de ceea ce-am realizat la Vulpea Boemă și de norii ăștia pufoși pe care-i văd acum pe cer“, spune Carmen Magdalena când vine vorba de planurile pentru viitorul apropiat.

Totuși, dacă ar fi să facă un exercițiu de imaginație și să își imagineze unde ar vrea să fie în trei-cinci ani? „În Paris, magazinul Vulpea Boemă fiind lângă magazinul Walk in Paris al lui Léo Walk (dansator contemporan și coregraf – n. red.). Să-mi fie prea măreață

imaginația? Rămâne de văzut.“ Momentan însă, Vulpea Boemă e ancorată în România, în satul părinților fondatoarei, unde are loc procesul de producție.

„E locul ideal unde putem crea piesele în liniște și calm. Există o perioadă a anului în care-mi place să tricotez mai mult decât de obicei, și aceea e înaintea sărbătorilor de iarnă, când mama coace plăcinte ardelenești pe plita sobei, ascultăm colinde și povestim pe îndelete.“

Ideile vin destul de ușor atunci. Cât despre procesul de producție, poate dura o zi, o săptămână sau chiar mai mult de atât, depinde de dificultatea modelului și dimensiunea acestuia, precum și de stilul de realizare.

„Producem în serii mici, într-un mod responsabil. Fiindcă suntem conștiente de problemele sociale și de cele ale mediului înconjurător, am ales materialele naturale și de calitate, pentru o garderobă durabilă. Preferăm să creăm articole autentice, mai aparte și cu o anumită însemnătate.“

Declară că iubește în mod exagerat materialele naturale: cânepa, lâna, inul și bumbacul organic. Cu acestea lucrează în prezent și cu acestea alege să meargă mai departe și pe viitor. „Cele mai inedite materiale pe care le folosesc în creațiile Vulpea Boemă sunt lepedeiele (cearșaf – n. red.) din cânepă țesute la război de mama mea.“

Alături de creațiile proprii, în portofoliul brandului mai apar și unele piese vintage. La început, Carmen Magdalena primea hainele vintage pe care le vindea, însă de ceva vreme merge personal prin piețele de vechituri și prin magazinele de haine second-hand, selectând doar piesele din materiale naturale și în condiție bună sau chiar foarte bună de purtat. „Mă atrag articolele cu iz masculin – deoarece acest stil mă reprezintă în totalitate, dar și hainele cu personalitate și design mai aparte.“ Despre prețurile produselor spune doar că sunt accesibile, fiind setate de așa manieră încât oricine să-și permită.

Momentan, Vulpea Boemă e prezentă doar pe Instagram. Fondatoarei i se pare un foarte bun serviciu online, cu o modalitate simplă, distractivă și creativă de a captura și împărtăși fotografii, videoclipuri și mesaje cu oameni din lumea întreagă. De altfel, este și forma ei preferată de social media. Iar clienții sunt și ei aici.

„Chiar dacă avem deja un număr considerabil de oameni boemi care ne-au susținut de la începuturi și o fac și în prezent, noi nu ne-am setat o clientelă anume și nici nu o vom face vreodată.“ Creațiile sunt realizate pentru orice tip de comunitate, nu sunt targetate doar pentru un singur grup de persoane. „Mi-a spus odată bunicul meu: să iubești tot ce te înconjoară și tot ce-i românesc. Asta am făcut și asta vreau să fac și pe mai departe.“

Stil de viață