Smart Si nu prea

De la primele cadre din “Get Smart”/”Scapati de Smart” te frapeaza un sir de similitudini cu seria “Naked Gun”/”Politist cu explozie intarziata”, in care eternii Leslie Nielsen si Priscilla Presley isi fac de cap ba la premiile Oscar, ba in lumea spionajului industrial. Explicatia apare repede, la o simpla cautare pe imdb: regizorul Peter Segal a realizat ultima parte a trilogiei “Naked Gun”, dupa care si-a mai incercat camera pe cateva comedioare precum “Anger Management” sau partea a doua a “Profesorului trasnit”.
Mostenire a celebrului serial de comedie al lui Mel Brooks, “Get Smart” se invarte intre… KAOS si CONTROL. Acestea sunt doua agentii pline de super-spioni perfect antrenati, unii pentru a provoca… haos, ceilalti pentru a… ei, se intelege. Max Smart (Steve Carell) este unul dintre agentii CONTROL, dar avansarea lui din functia de analist (a se citi “autor de rapoarte inspide si necitite de nimeni”) a survenit numai dupa ce sediul agentiei a fost atacat, iar de secretul identitatii celorlalti agenti s-a ales praful. Prin urmare va dati seama: Smart nu este deloc cel mai… smart agent din istoria CONTROL, dar IQ-ul sau necorespunzator este compensat de entuziasm. Si de agentul 99 (Anne Hathaway).
Premisele serialului din 1965 erau extrem de ofertante: conflictul “rece” dintre Statele Unite si Uniunea Sovietica, satirizat copios de sarcasmele si gagurile vizuale ale lui Mel Brooks, se reflecta extrem de amuzant in isteria acelui joc al inarmarilor si-al spionajului care l-a nascut si pe mai seriosul James Bond. Din nefericire, daca Brooks avea de ce sa rada in 1965, Peter Segal nu prea mai are de ce sa rada in 2008, pentru ca studiourile nu i-au dat voie sa fie politically incorrect. Acelasi lucru se intampla si cu “You Don’t Mess with Zohan”/”Nu te pune cu Zohan”, filmul lui Adam Sandler despre un agent israelian care decide sa-si insceneze moartea si sa se faca… hair-stylist in Statele Unite. Posibila sursa a unor gaguri dementiale despre acest nou conflict al Statelor Unite, “You Don’t Mess…” nu ataca suficient de curajos conflictul dintre Israel si Palestina, iar “Get Smart” abstractizeaza exagerat, descriind un absurd si deloc captivant conflict intre doua agentii cu care nu te identifici nici de frica.
Cu Anne Hathaway drept pereche a bezmeticului agent Smart, producatorii si-au asigurat macar o prezenta trasnet alaturi de mult mai conventionalul Carell, in grija caruia au lasat, in schimb, toate gagurile. Acestea, nevoite oarecum sa evite contextul politic, devin extrem de fizice si parca mai exagerate chiar decat cele din “Politist cu explozie intarziata”. Chiar si asa, nu umorul ii lipseste filmului lui Segal, caci cascadele si schimburile de replici sunt la ele acasa in lumea lui Smart, ci coerenta si acea coloana vertebrala fara de care o comedie nu este decat o succesiune de gaguri. O alta problema a filmului: ai incontinuu impresia ca l-ai mai vazut undeva si ca nu face decat sa duca un pas (mic) mai departe genul parodiei. Astfel, “Get Smart” ramane un simplu film de vara, de consumat in aproape doua ore si uitat imediat apoi, desi te-ai fi asteptat la mult mai mult… Si parca iti pare rau ca actori precum Hathaway, Alan Arkin sau Terence Stamp
si-au pierdut luni din cariera pentru un film atat de… inofensiv.

R: Peter Segal
D: Steve Carell, Anne Hathaway, Alan Arkin, Dwayne Johnson, Terence Stamp
Din 11 iulie

Stil de viață /FILM