Si daca nu se uita nimeni, ce rost mai are?

Am citit recent un articol dintr-o publicatie americana, in care autorul deplangea starea lamentabila in care se afla barbatii si drepturile lor in Statele Unite, unde s-a reinstaurat matriarhatul (se pare). Mai precis, conform legilor foarte stricte in domeniul egalitatii sexelor, aproape orice gest, privire sau cuvant pot fi interpretate drept hartuire sexuala. Cu alte cuvinte, daca s-ar teleporta in America, majoritatea barbatilor romani ar ajunge dupa gratii.

Nici macar nu o sa ma obosesc sa trec in revista diversele apelative si aluzii cu care sunt blagoslovite femeile la locul de munca in Romania. Pentru asta ar trebui sa existe o enciclopedie. Imi amintesc, de pilda, de un fost sef al unei prietene, care tocmai fusese numit in respectiva pozitie de conducere. Inaintea unei sedinte, la care prietena mea se pregatea si ea sa participe, domnul cu pricina ii zambeste parinteste (era intr-adevar cea mai tanara din echipa) si ii adreseaza urmatoarea rugaminte, vitala pentru bunul mers al companiei si pentru desfasurarea sedintei respective: “Draguta, cat timp incepem noi sedinta, nu imi faci si mie o cafea? Ca nu e neaparat nevoie sa participi si tu la intalnirea asta, nu?” Siderata, subordonata ii arunca o privire de gheata si, gandindu-se la umila soarta a femeii, isi face de lucru la automatul de cafea, contemplandu-si optiunile: fie ii scuipa in cana, fie face rost urgent de o doza zdravana de otrava. Descumpanit (apparent intimidat de atitudinea tinerei), proaspatul sef face cativa pasi, apoi se intoarce cu o expresie incurcata. “Ura!”, gandeste pseudo- chelnerita. “L-am impresionat cu privirea mea incruntata. O sa-si ceara scuze”. Isi compune deci un zambet binevoitor si asculta urmatoarele cuvinte: “Draguta, nu stiu daca ai fost informata, dar mie cafeaua imi place dulce si cu lapte. Iar daca faci rost de niste frisca e si mai bine. Dar sa fie naturala, nu din aia de la tub ca sunt alergic”.

Sunt perfect de acord ca asemenea manifestari trebuie sa inceteze, ca de altfel si remarcile spirituale ale sefului meu care, dupa fiecare weekend, isi exprima speranta ca mi-am petrecut timpul liber in mod constructiv, mai precis “amestecand cu lingura in cratita cu ciulama” (nu stiu de ce are o obsesie nesanatoasa cu ciulamaua) si “spaland rufe” (dorindu-si probabil sa nu se fi inventat masinile de spalat, pentru ca femeile sa fi carat in continuare cosurile de rufe la rau).

Pe de alta parte, dupa cum spune si o zicala cat se poate de inteleapta, ce-i mult nu-i bun. Eu una cunosc mai multe femei care ar simti ca o buna parte a vietii lor nu mai are rost, daca nu ar mai avea parte de ocheade, fluieraturi, claxoane si alte semne ale sincerei aprecieri masculine. Vorba unei astfel de semi-exhibitioniste: “Daca nu se mai uita nimeni, ce sens mai are un decolteu?” raluca.badea@zf.ro

Stil de viață