Senzatii tari in lumea civilizata

Toata lumea s-a uitat la mine cu oarecare simpatie cand au auzit ca urmeaza sa plec pentru cateva zile in Elvetia: “Mda, e o tara frumoasa, curata, civilizata. Pacat ca o sa te cam plictisesti pentru ca elvetienii sunt chiar prea civilizati”.

Dar, cum toate mi se intampla numai mie, evident ca nu m-am plictisit. Dimpotriva. In primul rand, am fost prea ocupata cu frustrarile provocate de faptul ca am stat vreo saptamana in preajma celor mai frumoase si, evident, mai scumpe ceasuri de pe lumea asta. Atata aur roz, galben, alb, platina si atatea diamante, rubine si safire la un loc n-am vazut in viata mea. Pentru prima data in cele trei decade de existenta, am avut un moment de cumpana si ganduri necurate: ce-o fi asa minunat sa fiu o feminista emancipata care munceste pentru a-si castiga existenta si are o cariera?

Multe dintre doamnele care cascau gura la standurile cu ceasuri sigur nu auzisera de miscarea feminista in viata lor, sigur nu se trezeau in fiecare dimineata cu elan creator ca sa se duca la serviciu, dar pana una-alta, ele aveau ceasurile cu diamante si inelele cu diverse pietroaie. Drept pentru care l-am sunat pe domnul “Spaima soselelor si a celorlalti soferi” si l-am rugat sa intre repede in cardasie cu vreo persoana mafiota, sa faca o gramada de bani si sa ma ridice la rangul de femeie intretinuta cu ceas de 150.000 de euro (cel putin). Din pacate, el are doua principii dupa care se ghideaza in viata: sa busesti masina cat mai des si sa muncesti cinstit, deci se pare ca ma paste un ceas de 150 de euro, mai degraba.

In al doilea rand, m-am mai enervat pentru ca mai toate magazinele cu haine de designer din Z?rich aveau niste preturi obscen de mici. Cum e posibil sa iei o geanta sau un sacou “de marca” la un pret pe care in Bucuresti il platesti pentru o gioarsa din sezoanele trecute, vanduta in magazine cu pretentii, dar fara scrupule? Si de ce acolo exista o sumedenie de optiuni, in vreme ce aici fara sa vrei trebuie sa te imbraci in uniforma pentru ca nu prea gasesti haine mai originale?

Asa ca nu m-am plictisit deloc… Ba chiar as fi avut nevoie de vreun Prozac care sa-mi mai potoleasca trairile. Mai ales in ziua in care, chiar inainte de plecarea catre o petrecere super secreta si simandicoasa, mie mi s-a intamplat sa ma blochez in toaleta salonului de la Basel (“Toate ti se intampla numai tie, evident”, mi-a spus dansul cand l-am sunat sa-i spun ce mi s-a intamplat).

Dupa vreo 20 de minute am inceput sa ma panichez – mai exact, in momentul in care, dupa multe alergaturi, responsabila de PR mi-a marturisit ca nu gaseste niciun membru al personalului care sa vorbeasca limba engleza, deci se parea nu numai ca aveam sa ratez petrecerea, ci ca o sa-mi petrec si o buna parte din viata in cabina respectiva. Din fericire, dupa ce a alergat prin toata cladirea dupa o persoana care sa ii spuna si altceva decat “Nein” si “Ich verstehe nicht”, PR-ista a avut o reactie care a propulsat-o instant in panteonul meu personal: prada unei inspiratii declansate de disperare, si-a scos pantoful si a inceput sa izbeasca cu toata furia in clanta, care, minune, a cedat si asa am fost eliberata (prin urmare, contrar parerii unui coleg al meu, oamenii de PR din Romania chiar au foarte multe talente si calitati).

Ca sa concluzionam, un avertisment: Elvetia nu e pentru romanii slabi de inger!

raluca.badea@zf.ro

Ceasuri & Bijuterii