Scrum si petale de trandafir

Am vazut “Tigru si dragon” si mi-a placut la nebunie. Nu mi-am dezlipit ochii de pe ecran la “Eroul” (singurul film cu Jet Li care m-a fascinat), iar dansul boabelor de fasole din “Casa sabiilor zburatoare” se afla la loc de cinste in topul coregrafiilor hiperinventive din filmele asiatice. Ca nu toate filmele inspirate de legende orientale se ridica la acelasi nivel, asta este cu totul altceva: “Wu Ji”/”The Promise” a fost cam scrasnit, iar ultimul Zhang Yimou, “Blestemul florii de aur”, este un kitsch total, pe care frumoasa Gong Li nu-l poate salva de la un plictis… imperial. Dar iata ca vine “Temerarul”/The Restless/Jungcheon, sa vedem daca salveaza situatia.
Daca va plac povestile despre reincarnare, sunteti pe calea cea buna: “Temerarul” este despre reincarnare sau, mai bine zis, despre cele 49 de zile pe care sufletul trebuie sa le petreaca intr-un fel de Purgatoriu inainte de a se putea reincarna. Daca va plac povestile pline de inflorituri (nu neaparat logice), iarasi sunteti pe calea cea buna: cu un curaj nebunesc, scenaristii filmului arunca pe pelicula atat de multe lucruri, incat la sfarsit nu stii ce s-a intamplat la inceput, iar motivatiile personajelor sunt atat de complicate, incat o cafea bauta inainte de intrarea in sala de cinema devine absolut obligatorie. In acelasi timp, duo-ul regizoral Dong-oh Cho si Dong-oh Jo (nu sunt frati) pune pe ecran si cateva efecte speciale excelent realizate, plus scene de lupta pline de imaginatie, desi oarecum depasite numeric de lungile conversatii filozofico-amoroase ale personajelor.
Despre ce este vorba? Nu stiu! Stiu doar ca sotia lui Yi Gwak (Woo-sung Jung) a fost ucisa de consatenii acestuia din vina lui. Mai stiu ca razboinicul ajunge cumva in acest Purgatoriu, unde da peste zeita So Hwa (Tae-Hee Kim), pazitoarea portilor cerului, care seamana izbitor cu sotia lui si se dovedeste a fi chiar aceasta, cu toate amintirile sterse in momentul mortii. Cand portile cerului sunt atacate de un comando de demoni, care vor sa evadeze din Purgatoriu, Yi Gwak si So Hwa trebuie sa-i impiedice, redescoperindu-si intre timp vechi iubiri, vechi dusmani, amintiri, dorinte, defecte si calitati.
Ca orice fantasy asiatic, “Temerarul” sud-coreean vine la pachet cu cateva peisaje care-ti taie rasuflarea. Dar mai mult de-atat iti taie rasuflarea secventele de lupta. Daca va era dor de o Maggie Cheung si Zhang Ziyi luptandu-se printre frunze galben-rosii, regizorii “Temerarului” merg putin mai departe si, dat fiind contextul romantic al filmului lor, transforma frunzele in… petale de trandafir. Care pot deveni mai taioase decat cutitele si ucid numerosii inamici (si ei dotati cu fel de fel de puteri, de la sabii care se misca singure si se intorc la stapan pana la cabluri de fier numai bune pentru deplasari ca vantul si ca gandul printre copaci).
Bineinteles, nu lipsesc elementara goana pe acoperisuri, batalia finala (in care Yi lupta cu cateva mii bune de demoni) sau dusmanul-devenit-prieten exact la timp. Dar cele mai atractive efecte umplu ecranul in momentul in care moare cineva: pentru ca in Paradisul de Mijloc (titlul original al filmului s-ar traduce in engleza prin Midheaven), o data cu moartea ti se dezintegreaza trupul de parca ar fi facut din foite extrem de subtiri de hartie, acestea zabovind in aer, negru-incandescente, exact cat trebuie pentru ca personajul muribund sa-si ia la revedere, sa mai profereze niste amenintari sau sa verse cateva lacrimi. Foarte de efect, astfel incat uiti derapajele logice ale povestii…

Temerarul/The Restless/Jungcheon
R: Dong-oh Cho, Dong-oh Jo
D: Woo-sung Jung, Tae-Hee Kim, Jun-ho Heo, Kwang-il Kim
Din 23 noiembrie

Stil de viață /FILM