Scrieti pe DVD fara sa scartaie

Ok, recunosc: cel mai important motiv pentru a alege un DVD recorder este acela ca-i singurul aparat casnic cu care va mai puteti surprinde – la un pret hm… rezonabil – vecinii. Televizorul cu plasma e deja istoria anului trecut, iar proiectorul video (la 6000 de dolari cel mai acceptabil ca si calitate a imaginii ) pare a fi totusi o risipa pana in 2004.

Sa lamurim totusi o chestiune de la bun inceput, ca sa stiti daca cititi acest articol din interes pur platonic sau visati la o relatie … comerciala, finalizata cu o achizitie: DVD-recorderul pe care l-am testat (Panasonic DMR HS-2) costa in jur de 65 de milioane de lei. Pretul e bine gandit, totusi: cu vreo 20 de milioane mai mult, puteti cumpara un calculator cu DVD-recorder, insa acesta e mai greu de utilizat, iar calitatea imaginii in postura de player e mult inferioara. Mai jos gasiti, la vreo 40 de milioane, un recorder simplu, care insa nu are hard-disc. Nu credeti ca-i un moft: hardul e extrem de util atunci cand doriti sa vedeti neaparat emisiunea aceea cu domnisoara cutare care saptamana asta are invitat pe nu-stiu-cine…#leadend#

De aici incolo nu mai vorbim de bani, odata ce filosofii au stabilit ca nu ei aduc fericirea, ci o foarte buna interfata grafica, o telecomanda buna si un design placut.

Implineste dorinte de care nici nu stiati

Recorderul despre care vorbim le are pe toate. In primul rand, interfata grafica, adica meniul care te intampina pe ecranul televizorului cand conectezi la el aparatul. Producatorii de la Panasonic si-au facut temele: ei stiu ca 99% dintre utilizatori deschid instructiunile de folosire abia la cateva zile dupa ce si-au cumparat aparatul. Ca atare, meniul e in stare sa te ghideze in lucrul (si distractia…) cu DVD-recorderul, fara sa mai fie nevoie sa citesti macar o pagina.

De altfel, nici nu e mare filosofie, odata ce aparatul face trei lucruri: inregistreaza pe hard-disc, inregistreaza pe DVD si reda de pe amandoua pe un televizor. Sursele (si intrebuintarile) sunt deci cateva. In primul rand, puteti inregistra programe de televizor, cateva zeci de ore la rezolutia cea mai slaba, 8 ore la cea apropiata de perfectiune. Apoi puteti trece casetele video filmate cu copilul de pe suportul magnetic care se va deteriora in cativa ani pe cel al DVD-ului, mult mai rezistent, fara nici o pierdere de calitate. Asta, sigur, daca aveti o camera digitala. In al treilea rand, puteti copia de pe hard-disc pe DVD o emisiune pe care vreti s-o pastrati vesnic. Sa zicem cea in care v-au prins la volan in stare de ebrietate si v-au dat la televizor? Nu, probabil ca nu sunteti genul.

Si ca player de DVD, aparatul e impresionant. Filtrele digitale scumpe aduc imaginea la o calitate vizibil mai buna decat cea a playerelor de 100-150 de dolari care domina piata in acest moment.

Cum se arde discul?

Nu va speriati, nu-i nevoie de chibrituri si nici de gaz. In jargonul IT, “arderea” unui disc inseamna pur si simplu scrierea lui cu informasie. In cazul DVD-urilor, aceasta informatie e impachetata foarte strans, astfel incat pe un disc incap aproape 5 Gb de date. De vreo zece ori mai mult decat pe CD-ROM… Cum avem pile la PRO TV, testul nostru s-a facut prin transpunerea unei casete profesionale Betacam pe hard-disc si de acolo pe DVD. Am folosit un disc TDK cu o singura fata, care, la rezolutia maxima, permitea circa o ora de program. Copierea s-a produs fara probleme, iar scaderea de calitate, daca a fost, n-a putut fi observata cu ochiul liber si nici cu osciloscopul. Destul de bine pentru un aparat casnic. Singura problema a fost la redare, si asta pentru ca n-am citit instructiunile: DVD-ul trebuie finalizat inainte de utlizarea intr-un player obisnuit. Dupa finalizare, nu mai puteti scrie nimic pe el, asa ca e preferabil sa va organizati bine sesiunile de inregistrare, ca sa nu pierdeti spatiu pretios pe disc.

De unde luati provizii

DVD-urile inregistrabile (blanc) sunt deocamdata o prezenta timida in magazinele noastre. In Bucuresti le gasiti la magazinul Muzica, Sony Center din Unirea si magazinele Panasonic. Trebuie sa stiti ca sunt mai multe standarde, iar daca va alegeti modelul de recorder pe care il testam aici, cereti standardul DVD-R (se citeste DVD minus R). Cele mai ieftine discuri, produse de Samsung, abia au trecut bariera psihologica a sutei de mii: costa 99.000 de lei. Un pret mediu la un disc al unor marci mai cunoscute pentru productia de suporti magnetici (TDK sau SONY) este de 150.000 de lei. La acest pret, discul are o singura fata si permite stocarea unei ore de program la calitate maxima sau doua-trei, daca acceptati o imagine mai modesta. Chiar si la cele mai slabe setari, DVD-ul ramane totusi peste caseta VHS. In plus, stranepotii va vor putea vedea aventurile la Mediterana multi ani dupa ce incalzirea globala o va seca: un DVD e garantat 100 de ani, daca nu-l manipulati cu smirghel, fireste.

Ne-a placut?

Probabil ca da (evit entuziasmul intrucat nu suntem agenti de vanzari). Insa, din toate cate-a pus in cutie, Panasonic ne-a suprins cel mai tare cu o bucatica de stofa, absolut necesara pentru stergerea de amprente a fetei aparatului, care arata ca o oglinda. E un amanunt care va atinge inimile doamnelor si ii va impresiona pe domnii aceia care isi spala masina zilnic si-l pun pe sofer s-o stearga de praf inainte de fiecare plecare. Detaliul acesta apropie intr-un fel acest aparat de o bijuterie pretioasa. Cu micul amanunt ca intr-un an sau doi nu veti gasi bijuteria la jumatate de pret.

Recenzii pe internet:

“Daca exista Dumnezeu, atunci acesta e DVD-recorderul pe care l-ar alege”

Total DVD Online

“PRO: Inregistreaza pe hard-disc sau DVD, input FireWire pentru camere digitale, iesire Progressive Scan, calitate buna a inregistrarii, copiaza de pe HDD pe DVD

CONTRA: Functionalitate mai limitata a DVD-recorderului pe pietele americane, telecomanda modesta”.C-NET

Stil de viață