Sa nu va fie frica de leu

“Ce polita preferati, cu investitie in dolari, in euro sau in lei? Cu investitii in actiuni sau in obligatiuni? Pe bursa din Romania, pe cele din Europa sau din Statele Unite?”. Intrebarile deja v-au ametit. Sunteti la a doua intalnire cu consultantul de asigurari, ati trecut de faza cu lamurirea produselor si “Trebuie sa-mi spuneti nevoile dv., ca sa va putem construi profilul financiar”, iar acum va hotarati ce sa alegeti. Dar cum?
Cand au fost lansate fondurile unit-linked in valuta, acum cinci ani, dolarul era la mare pret. La o inflatie de 40- 50% pe an moneda nationala era interesanta doar pentru cumparaturile zilnice – in nici un caz pentru investitii pe termen lung. Iar companiile de asigurari au inteles asta, oferind imediat posibilitatea de investitii in valuta. Si nu numai in valuta: ci si pe pietele externe – pe bursa de la Londra, de la Frankfurt sau la New York. Imaginea miraculoasa a traderilor care se agita in ringul marilor burse, facand semne aparent de neinteles, a impresionat. Clientii romani au vrut probabil sa se simta parte a marelui joc bursier mondial.
Intai olandezii de la ING Nederlanden, apoi britanicii de la Aviva si germanii de la Allianz-tiriac au propus aceste instrumente de investitii pietei romanesti. Astfel, doar cinci din cele 22 de tipuri de unit-linked existente pe piata sunt acum in lei, restul fiind in dolari sau in euro. Si nu numai leul a fost respins, ci si riscul romanesc: numai unul dintre aceste programe propune investitii si pe piata de capital.

De doi ani, scaderi in cascada la valute
Intre timp insa, adica in ultimii doi ani, conditiile de pe piata s-au schimbat dramatic. Fara vreo legatura de cauzalitate, evolutia de pe piata romaneasca a luat o cu totul alta turnura fata de cea a pietelor financiare externe.
In timp ce aici devalorizarea leului fata de dolar s-a incetinit, inflatia a scazut iar bursa s-a dezmortit, pietele bursiere internationale au cazut in depresie. In ultimii doi ani, Dow Jones -indicele bursier al pietei new-yorkeze, FTSE-Londra sau DAX-Frankfurt, au scazut cu zeci de procente. Ca urmare, si programele de investitii cele mai agresive ale asiguratorilor sunt pe minus. Cu alte cuvinte, cine a investit acum un an 100 de dolari in unit-uri din Programele Rosu (ING Nederlanden) sau USD Suprem (Aviva) acum nu mai are decat 89-90$.
La “agresivele” in euro (EUR Suprem-Aviva si Dinamic -Allianz-tiriac), scaderea este si mai drastica: cei 100 euro investiti anul trecut “s-au topit” pana 78 euro. Toate aceste programe se compun cu preponderenta (70%) din actiuni cotate in Statele Unite si Europa.
Ce puteti face in aceasta situatie? Simplu: sa nu va grabiti. Investitiile riscante(adica in actiuni) sunt recomandate pe termen lung (cinci-sapte ani), afirma specialistii.
Insa dupa cum se vede din evolutia programelor ING Nederlanden, o parte din clienti n-au mai asteptat: in ultimii doi, soldul Programului Rosu a scazut de la 1,8 milioane $ la 1,2 milioane $. “Aventurosii” de la inceput au preferat probabil Programul Albastru (investitii mai mult in obligatiuni), al carei sold s-a dublat anul trecut, pana la 0,36 milioane $.

Pariorii pe lei, castigatori
Cine a pariat pe leu a castigat insa anul trecut: 28-30% a fost randamentul oferit de unit-linked-urile cu investitii in certificate de trezorerie, adica aproape de dobanda fixa la un depozit pe 12 luni. Daca se ia in considerare lichiditatea mai buna (unit-urile se pot rascumpara oricand), avantajul este limpede. Dar si mai mult au castigat cei care au preferat un risc mic, dar pe piata romaneasca – adica investitorii in Programul 2 al ING Nederlanden, care include si investitii in actiuni cotate la Bursa de Valori Bucuresti. Acest program a avut o crestere de 47% anul trecut, comparabila cu a celor mai performante fonduri mutuale, ale caror investitii sunt preponderent in actiuni.
De fapt, insistand foarte mult pe capacitatea de a administra banii in siguranta si cu un bun randament, companiile de asigurari s-au localizat pe pozitia de competitori ai fondurilor mutuale. Insa doar ca produs final, nu si ca mesaj explicit. Din pricina scandalurilor trecute (FNI si SAFI), companiile de asigurari care vand unit-linked evita orice asemanare intre acest produs si fondurile mutuale.
Strategia a tinut: in conditiile in care fondurile mutuale au ramas pentru publicul larg necunoscute sau asociate cu un risc extrem, oferta alternativa de investitii pe termen lung a companiilor de asigurari a prins foarte tare pe piata.
Astfel, politele cu investitii au devenit acum mai raspandite decat fondurile mutuale, in conditiile in care acestea din urma sunt de fapt unul dintre elementele de constructie ale acestui produs.

Drumul spre unit-linked
Dar cum s-a ajuns la aceasta polita? Mai intai a fost polita clasica de asigurari de deces: contra unei prime de asigurare platita timp de zece ani (de 100$ pe an sa zicem), compania de asigurari are obligatia de a plati o suma asigurata (10.000 $ de exemplu) unui client. La sfarsitul perioadei asigurate, daca nu s-a intamplat evenimentul asigurat, banii raman la companie – este plata pentru preluarea riscului in cei zece ani.
Cum clientii au vrut sa mai ramana cu ceva si la sfarsitul perioadei (adica dupa cei zece ani) “s-a nascut” asigurarea mixta de viata. Mixta, pentru ca este o combinatie intre asigurarea de deces si asigurarea de viata.
Aceasta din urma este complementara asigurarii de deces: clientul achita o prima (de exemplu de 100$ pe an) timp de zece ani companiei, iar daca supravietuieste (adica este viu la sfarsitul perioadei asigurate-10 ani in cazul nostru) capata suma asigurata (de 10.000 $ sa zicem). Daca in timpul perioadei asigurate clientul decedeaza, nu mai primeste nimic. Deci in acest caz riscul asigurat este “supravietuirea”.

Clientii vor si asigurare, si investitie
Revenim acum la combinatia celor doua tipuri de asigurare, asigurarea mixta de viata cu capitalizare.
In acest caz, beneficiarul primeste suma asigurata (de 10.000 $, sa spunem) daca se intampla evenimentul asigurat (decesul in cazul nostru) in perioada asigurata (cei zece ani). Daca nu se intampla nimic, clientul va primi o suma de bani la sfarsitul perioadei: suma achitata pana in acel moment plus o anumita dobanda, numita “participare la profit”, sau “capitalizare”. Cum compania are in acest caz de acoperit doua riscuri: de supravietuire si deces, asigurarea este mult mai scumpa: prima annuala este de patru-cinci ori mai mare ca in cazul unei asigurari simple de deces.
In acest caz, compania de asigurari este cea care investeste banii clientului, pe propriul sau risc, la propria sa alegere.

… a aparut combinatia
Sofisticarea pietelor financiare, dorinta clientilor de a investi mai mult decat de a se asigura, dar si dorinta companiilor de a nu-si mai asuma riscul investitiei au dus la aparitia politelor unit-linked.
Politele unit-linked sunt o combinatie intre o polita de asigurari de viata si un fond deschis de investitii (in Romania acestea din urma se mai numesc si fonduri mutuale). In aceste unit-uri merge o parte din prima platita de client.
Politele sunt diferite fata de cele clasice pentru ca dau posibilitatea clientului sa-si aleaga tipul de investitie in functie de moneda, regiune geografica sau structura (obligatiuni corporative sau de stat, actiuni cu grade diverse de risc). Aceste polite dau posibilitatea cumpararii/rascumpararii de unit-uri oricand pe timpul contractului, in functie de nevoile clientului. Cum clientul alege investitia, isi asuma si riscul fluctuatiei fondurilor, ceea ce nu se intampla in cazul politei clasice cu capitalizare.

Probabil ca politele cu unit-linked, care presupun investitii pe perioade lungi de timp, vor avea in continuare clienti pe piata. Taxele imense determina foarte multe companii care ofera salarii mari sa-si plateasca angajatii prin diverse forme, altele decat clasicul salariu pe carte de munca. Cea mai mare problema in aceasta situatie pentru angajati ramane pensia. Cei care vor sa aiba acealasi standard de trai peste 20-30 de ani trebuie sa inceapa sa economiseasca inca de pe acum. Iar cinci ani intarziati de incepere a economisirii costa mult pe o scara temporala de zeci de ani: banii “de start” sunt cei care, evident, se inmultesc cel mai tare la sfarsit.
Astfel, nu-i totuna sa incepeti sa economisiti la 25 ani sau la 30 de ani. Spre exemplu, la o suta de dolari pusi deoparte in fiecare luna, la 5% dobanda annuala, la 60 de ani suma economisita este de 115.000 $ in primul caz si 80.000 $ in cel de-al doilea. Destul de mult 35.000 $, nu? In orice caz, mult mai mult decat diferenta initiala de doar 6.000 $ (1.200 $ X 5 ani).
Iar de aceasta forma de suplinire a pensiei publice tot companiile specializate se ocupa cel mai bine. Pentru ca, chiar daca ati putea foarte bine sa puneti la banca, in fiecare luna, banii pentru pensia de mai tarziu, este mai bine sa va traga cineva de maneca.