Sa mergem inainte, ca inainte era mult mai bine

Vechiul e la moda: tineri si adulti poarta cele mai demodate tricouri, asortate cu o pereche de blugi rupti sau “prespalati”, plus un parfum din anii ”80.

Asta in timp ce in castile iPod-ului rasuna Madonna sau Duran Duran. Un stil de viata specific atat “parintilor” de 35-40 de ani, cat si adolescentilor. Decadele sclipitoare in care s-au nascut punk-ul si muzica disco fac din nou furori. Si bani.

“Ceea ce am trait cu 30 de ani in urma mi se pare mai roz, si pentru simplul fapt ca pe atunci eram mai verde”, spune Sorin Psatta, un fan al perioadei. Altfel spus, “fascinatia fata de o perioada trecuta este un fenomen intru totul normal si ea se repeta cam la fiecare 25-30 de ani”, remarca Psatta, de data aceasta in calitate de lector la Catedra de Antropologie Culturala si Comunicare a Facultatii de Jurnalism si Comunicare si strategy and research director al Graffiti BBDO. Aceasta nostalgie pare sa fi luat in ultima vreme proportiile unei “epidemii” care a atins muzica, televiziunea, moda si chiar parfumeria.

Anii ”70 au fost destul de agitati in toata lumea: de la Watergate, criza energetica, ostaticii din Iran, tragedia de la Munchen si pana la inflatie. Dar dupa o perioada foarte restrictiva, oamenii redescopereau bucuria de a trai, emanciparea, libertatea sociala si sexuala, apropierea de natura. Si tot atunci se nastea muzica disco si punk. Cat despre anii ”80, ei au insemnat consumerism, Margaret Thatcher, privatizare, mall-uri si raspandirea credit cardului. Aceste doua decenii par sa ne fi marcat atat de mult incat simtim nevoia sa le copiem stilul chiar si in muzica, moda si televiziunea anilor 2000.

Explicatia? Perioada aceasta a reprezentat adolescenta si tineretea celei mai numeroase generatii a secolului trecut, asa-numitii “baby-boomers”, adica persoanele nascute intre anii 1946 – 1964, care reprezinta aproximativ 30% din populatia actuala a SUA, dar si 25% din populatia Romaniei, spune Psatta.

Crescuta in spiritul “flower power”, aceasta generatie lupta pentru acceptarea diversitatii, respectarea individualitatii si combaterea autoritatii, iar urmasii lor au crescut in acelasi spirit.

Nu-i de mirare ca iPod-ul, micul player digital de muzica, nu e pus acum sa redea nici hip-hop hardcore, nici muzica alternativa, curente prea “moderne”. Sound-ul anilor 70-80 e peste tot, tineri si adulti asculta cam acelasi lucru: de la cele mai in voga trupe tinere (Franz Ferdinand, The Killers, Bloc Party) la veteranii care isi scot chitarele si sintetizatoarele din dulap si ies din nou pe scena (vezi Duran Duran, Depeche Mode, A-HA, Frankie Goes to Hollywood). Pana si muzica dance e acum “ajutata” de chitare, ca sa fie mai …”seventies”.

“It”s all about the 80s”, scriu criticii muzicali. Trupele anilor 2000 care s-au conformat tendintei au succesul garantat.

“Toata muzica intr-adevar buna de azi are influente clare din cea mai buna muzica a anilor ”80, de la Franz Ferdinand la Interpol, Death Cab”, spune si Michael Hirschorn, vice-presedinte executiv de programe al postului muzical VH1. Adultilor le place muzica de azi, pentru ca in mare parte ea suna ca si cea a adolescentei lor. Surprinzator e ca in acest timp tinerii de 20 de ani asculta The Cure si New Order, formatii care au marcat deceniile 7 si 8. Si la noi in topul vanzarilor de muzica ale magazinelor Diverta pe primele doua locuri stau Madonna si Depeche Mode, doua figuri-emblema ale epocii vinilului.

Daca in anii ”70 disco se lupta cu punk, in muzica dance a anilor ”80 sintetizatorul (gen Human League) era la mare cautare. La fel si azi: Gwen Stefani cu al ei “What You Waitin For” e un bun exemplu. Totusi ideea ca in anii ”80 toata muzica era o continua sarbatoare (Madonna -“Holiday”, Belinda Carlisle -“Heaven is a place on earth”, Cyndi Lauper-“Girls just want to have fun”) e doar o iluzie. Existau si trupe “serioase”, cu mesaj social- ca The Smiths sau Joy Division.

Televiziunea a fost poate prima care a remarcat aceasta nostalgie (muzicala si nu numai) si a incercat sa-i exploateze la maximum potentialul comercial. De la postul american VH1, specializat intr-un pop mai soft si cu un public mai matur (intre 18-35 de ani si chiar mai batrani) la noul tip de emisiuni concurs sau sitcomuri care ne trimit intr-un fel de capsula a timpului. Moda, muzica, obsesiile si glumele anilor ”70-”80 sunt resuscitate, pentru a fi servite ca noul “cool”.

“That 70s Show” (pe canalul Fox) e un sitcom ajuns la al saptelea sezon, despre Eric Forman, un adolescent din anii ”70. Numele episoadelor sunt edificatoare (“Bohemian Rhapsody”, “Somebody to Love”), ca si numele starurilor care au aparut in serial: Alice Cooper, Gloria Gaynor, Robert Hays. Creatoarea de costume a show-ului a fost chiar premiata cu un Emmy pentru efortul de a recrea haine inspirate din revistele vremii.

In “The 70s House” (produs de MTV) 12 tineri ai anilor 2000 sunt inchisi intr-o casa mobilata si utilata in stilul ”70. Adolescentii trebuie sa uite de telefoane mobile sau ipods si nici sa nu pomeneasca inventii recente precum Botox, altfel sunt eliminati.

Concurentii canta si danseaza in stilul ”70-”80, dar au mereu in minte premiile cat se poate de contemporane care ii asteapta: masini, computere sau calatorii.

Daca in televiziune tendinta poate fi doar o strategie, in moda e vorba de calcule. De vreme ce acum doua sezoane purtam rochiile bunicilor cu liniile frumoase ale anilor ”45-”60, era firesc sa vina si randul anilor ”70-”80 sa fie scosi din dulapul mamei, mai ales ca, in general, tendintele revin o data la 10-20 de ani.

“Farmecul perioadei tine de un fel de nebunie natural-extatica (vezi si aparitia substantelor halucinogene), pentru ca anii ”70 inseamna liberalism, naturalete, linii fluide, ciudatenii”, spune Cristina Turnagiu, consilier de imagine. In ultima vreme moda este foarte permisiva: nu se poarta numai stilul anilor ”70 (etno sau denim). Se poarta la fel de mult stilul romantic (dantela epocii victoriene), ca si stilul ”80 cu multe accesorii metalice sau o linie mai rafinata, mai mulata.

Anii ”70-”80 au insemnat si poliester si jeans. Astazi denimul “distrus” artistic e la mare cautare si americanii dau sute de dolari pe jeansi atat de uzati incat risca sa se destrame in maximum o luna. Rogan e o marca newyorkeza devenita celebra datorita jeansilor vintage pe care ii produce: zdrentuiti, desirati, dar intre 200 si 600 de dolari perechea. Curios este ca nu numai tinerii cumpara astfel de jeans, ci si adulti seriosi, cu joburi importante, care insa vor sa se imbrace “ca un mecanic auto”, scrie New York Magazine. Dar daca tinerii si adultii asculta aceeasi muzica, poarta aceleasi haine, unde mai e conflictul dintre generatii? Jurnalistii newyorkezi spun ca nu mai exista sau, oricum, e pe cale de disparitie. Alta consecinta a nostalgiei marca ”70-”80. Ca pentru a incuraja nostalgicii, unii parfumeuri pun din nou in circulatie cateva arome care au marcat deceniile 7 si 8 si care fusesera scoase din productie din diferite motive.

De acum clientii sensibili care nu le-au uitat, asociindu-le unui moment special din viata lor, pot gasi clasicele Derby de la Guerlain (creat in 1985) sau Ombre Rose (Jean Charles Brosseau) din 1981 la Les Senteurs si La Roja Dove Haute Parfumerie (ambele parfumerii londoneze de lux). Iar preturile nu pot decat sa fie pe masura trecerii timpului: 52 lire sterline pentru 100 ml de apa de toaleta. Sunt recreate editii chiar si mai vechi: Shocking by Schiaparelli (din 1936), Le Dix (1947) sau Bal Versailles (Jean Desprez, 1962). Generatia “baby-boomers” are inca putere de influentare si putere financiara.

De altfel, “ei au fost dintotdeauna tinta predilecta a marketer-ilor de pretutindeni”, remarca Psatta. Recenta explozie a ofertelor adresate “seniorilor” (in turism, sanatate, asigurari) nu face decat sa confirme acest interes pentru “cea mai numeroasa generatie din istoria contemporana a omenirii”. Iar acest trend va continua multi ani de acum inainte, de vreme ce copiii tinerilor de azi au toate sansele sa fie crescuti in acelasi spirit nonconformist.

Stil de viață