Romantismul a murit, traiasca e-cardurile

Am comis recent doua greseli ce se pot dovedi fatale unei relatii din ziua de azi: m-am indopat cu mai multe filme romantice in decurs de cateva zile si am mai si citit o carte care face furori prin strainatate, despre un tip care iubeste vreo 60 de ani aceeasi femeie, cu o pasiune nestavilita, netarmurita, nesfarsita etc etc.

Dupa supradoza de romantism, de sensibilitate si sentimente inaltatoare, a urmat imediat reversul medaliei, mai precis l-am localizat pe omul ce sedea la calculator cu o expresie de beatitudine zugravita pe toata fata, l-am smuls din batalia impotriva unor mutanti si am emis urmatoarea intrebare: “De ce stai toata ziua cu capul in computer in loc sa gandesti lucruri romantice pe care sa le pui apoi in aplicare pentru mine?!”

Uluit, si tragand cu ochiul la monitorul pe care armatele de orci ii distrugeau ore de “munca”, barbatul modern m-a intrebat “ce e aia romantism si la ce se foloseste?”

Eu, cu capul plin de exemple culese de prin filme, i-am sugerat scrisori, juraminte, eventual un mic sacrificiu care sa arata cat tine la mine. Cand s-a ajuns la partea cu sacrificiul, panica s-a oglindit clar in ochii interlocutorului, care s-a oferit sa renunte la hrana si la orice contact cu lumea, ba chiar sa mearge cu mine la cel mai nou “film siropos”, numai sa nu ii cer sa renunte la computer.

Eu una ma gandisem la o lupta cu fiarele salbatice sau un duel sau poate la un volum de poezii inchinate modestei mele fiinte. Drept pentru care mi-am manifestat nemultumirea scotand calculatorul din priza, mancand vreo doua kilograme de ciocolata si vorbind la telefon cu mama, care mi-a povestit pentru a mia oara despre stra-stra-strabunicul grec ce a renuntat la “postul” de calugar pe Muntele Athos pentru stra-stra-strabunica. Cand ii povestesc despre stramosul grec, omul care plange pe tastatura dupa nivelul 25678 din joc, spune ca el s-ar calugari bucuros, pentru ca a auzit ca acum si la manastire exista calculatoare. Si in mod sigur ar avea liniste.

Urmeaza vreo doua zile de ostilitati tacite, dupa care primesc, in sfarsit o scrisoare de dragoste (un e-card pe care scrie ceva de genul “Romantismul a murit, dar macar a aparut feminismul”) si o invitatie intr-o excursie romantica.

Care excursie se dovedeste a fi un weekend cu cortul (“Ce draga, nu e bine ca suntem singuri in mijlocul naturii??”). Ma calmez la gandul ca poate macar asa mi se va implini fantezia cu animalele salbatice. Dar iau si un spray paralizant, pentru orice eventualitate.
raluca.badea@zf.ro

Tehnologie