Romanii se dau In vant dupa "chinezarii"

Asia e la moda. Si in restaurante, si in librarii, si in magazinele de decoratiuni. Oriunde te uiti gasesti ceva cu influente chinezesti sau japoneze. Si nu ne referim la produsele de mana a doua importate de acolo, ci la obiecte care amintesc de stilul de viata oriental.

De la sushi la ultimul roman al lui Murakami, de la farfurii la lumanari Feng shui si betisoare parfumate. Am mers pe urmele Asiei la noi si am intrebat cativa specialisti care ar fi explicatia pentru aceasta moda.

Gustul Asiei la Bucuresti

“Nu se poate spune despre locuitorii Asiei ca nu au facut eforturi sa-si popularizeze atat cultura, cat si produsele comerciale”, remarca niponologul Bogdan Opreanu. Pe vremea lui Ceausescu veneau multe produse (de buna calitate) chinezesti, iar dupa revolutie au venit si producatorii lor, iar acest lucru s-a petrecut si se petrece in multe domenii, inclusiv gastronomia. Aici moda orientala a prins, dar nu atat de adanc ca in alte tari. Majoritatea clientilor de la restaurantele cu specific oriental sunt inca straini.

Mancarea chinezeasca pare mai accesibila decat cea japoneza si poate de aceea la Bucuresti sunt mult mai multe restaurante chinezesti (in jur de 20) decat cele japoneze si fusion la un loc. Un atu al acestora ar fi ca felurile chinezesti se bazeaza pe trei tipuri de carne cu care romanii sunt obisnuiti: vita, porc, pasare. Speciale sunt ingredientele (de obicei se folosesc minim 5 la un fel): ulei de susan, soia, sos de crevete etc. Pe de alta parte, gustul “made in China”, care imbina dulcele cu saratul, picantul si acrul, e inedit. Din pacate, romanii nu prea sunt curiosi sa incerce acest tip de bucatarie si prefera gusturile mai familiare. La restaurantul cu specific chinezesc “Jade”, din Bucuresti, vin mai mult expati si straini decat romani, recunoaste patronul. Printre felurile de succes se numara “dim sum” (coltunasi din faina de orez umpluti cu muguri de bambus, crevete, carne de vita si patrunjel), rata Pekin, servita cu clatite de orez, sos de prune, castraveti si praz; sau inimile si pipotele de pui cu legume exotice (muguri de soia, bambus). Ca desert, inghetata prajita e best seller.

O alternativa mai usoara la mancarea asiatica ar fi gastronomia fusion (o imbinare a gustului frantuzesc cu cel asiatic), in care predomina dulcele, ingredientele specifice fiind laptele de cocos, soia, sosul hoisim si ghimbirul.

Beatrice Belizarie, managerul restaurantului Balthazar, spune ca oamenii sunt atrasi pe de o parte de mancarurile sofisticate ale gastronomiei fusion si de rezultatul inedit al combinatiei dintre dulcele asiatic si rafinamentul frantuzesc. Pe de alta parte, aspectul are un rol foarte important, pentru ca asiaticii pun mare accent pe prezentare (culori puternice, aranjamente complicate).

La Balthazar, printre primele restaurante fusion, meniul “Maki & Sushi” rezista cu succes inca de la inceput, din 2003, ceea ce inseamna ca variantele de sushi si maki (un rulou cu alga uscata, avocado si castravete) nu sunt departe de gustul clientilor. E adevarat ca si aici vin mai ales straini, dar si romani care au descoperit gustul fusion in strainatate.

Feluri apreciate de clienti inca de la “debutul” restaurantului sunt muschiul de vaca cu chutney de ceapa si legume la gratar, puiul laotian (cu ghimbir si lapte de cocos, piure cu parmezan, legume pane in orez verde), supa miso, tempura de crevete si legume, maioneza de wasabi si sos soia. Pe langa toate acestea, exista si un meniu in intregime asiatic (coreean, thailandez, singaporez), care se schimba saptamanal.

Asia literara

Aici “microbul” Orientului a inceput sa lucreze de la inceputul secolului 20 (chiar sfarsit de secol 19), cand a marcat arta europeana, observa Opreanu. La noi trebuie sa-i amintim pe Cosbuc, (Antologia Sanscrita) si, bineinteles, Mircea Eliade cu operele de istorie a religiilor, dar si prin cele de literatura.

Editura Polirom (care a publicat mare parte din autorii asiatici “in voga”) lanseaza acum pe piata romaneasca scriitori contemporani care vorbesc despre problemele tinerilor (Amy Tan), droguri, iubiri neimplinite, viata din underground, dar si scriitori de romane istorice (Endo) sau care combina temele romantice cu cele sociale (chinezul Dai Sijie).

Denisa Comanescu, director editorial al editurii, spune ca temele sunt general umane, iar atractia vine din exotismul personajelor si decorului.

O posibila explicatie pentru relativul “boom” al literaturii japoneze si chineze pe piata cartii ar fi ca inainte, in perioada comunista, s-au publicat numai clasicii. Acum se traduc autorii moderni, mult mai atractivi pentru un public mai larg. Denisa Comanescu spune ca best selleri au fost si sunt Haruki Murakami (cu mai multe titluri publicate), Kobo Abe si Ryu Murakami, dintre japonezi. Cei doi Murakami (fara nici o legatura de rudenie intre ei) au in jur de 50 de ani si scriu despre tineri, despre disperare, erotism, iubiri ratate, viata de underground, droguri. Asadar sunt teme actuale, care atrag indiferent de originea autorului.

Se pare ca cel mai popular autor japonez este acum Haruki Murakami, din care la Polirom au aparut nu mai putin de sapte titluri, unele dintre ele in doua editii (“Padurea norvegiana”, “La sud de granita, la vest de soare”, “In cautarea oii fantastice”). In opinia lui Opreanu, literatura lui Murakami atrage tocmai pentru ca exploateaza doua aspecte in afara “normalului”: sexualitatea excesiva si problemele psihice (depersonalizare, instrainare). Ceea ce ar fi un indiciu despre gustul publicului cititor de azi.

Cat despre celalalt autor de succes, Ryu Murakami, el e citit mai ales de tineri, pentru ca face parte dintr-un segment mai underground (a si fost numit “copilul teribil al literaturii japoneze”). De pilda, in romanul “Albastru nemarginit, aproape transparent” subiectul il constituie un grup de tineri si viata lor (extrema in toate privintele), cam ca in filmul “Trainspotting”.

Alti best selleri japonezi sunt Eiji Yoshikawa cu al sau “Musashi” (literatura istorica) si Shusaku Endo, care scrie romane istorice, despre importul de cultura europeana etc.

Ceva mai slab reprezentati in oferta literara, chinezii (Dai Sijie, de exemplu, cu “Balzac si Micuta Croitoreasa chineza” sau “Complexul lui Di”) scriu despre dragoste in contextul societatii comuniste, si de aceea intereseaza cititorii ca informatie si comparatie, explica directorul editorial al Polirom.

Decorul asiatic

Am vazut ca in ceea ce priveste mancarea si literatura ne putem satisface foarte usor “pofta de Asia”. Dar nu numai biblioteca poate fi “amenajata” in acest stil, ci intreaga locuinta, de vreme ce in magazine suntem imbiati de o multime de obiecte amintind de Orientul mai mult sau mai putin indepartat: de la tacamuri (betisoare) la covoare, lampi si asa mai departe. Bam Boo si Sara Blu” sunt doar doua dintre magazinele in care oferta de acest tip abunda. Lampi, paravane, evantaie, farfurii – orice v-ati putea dori ca amintire a unui voiaj imaginar in indepartata Asie.

E drept ca e nevoie de atentie si bun-gust, caci linia dintre “moda” si kitsch e greu de trasat in acest domeniu.

Chiar si Rosenthal, marca renumita pentru stilul clasic, creeaza seturi speciale pentru sushi (in colectia Trend Sumi, Wallnuts sau Loft), cuprinzand farfurii rectangulare, boluri, betisoare si chiar o masuta-tava din lemn. Betisoarele si farfuriile s-au vandut de la inceput in magazinele “My House”, ca si colectia Kiko (bol si farfurii) a aceleiasi firme, Rosenthal. Inedita in aceste cazuri e combinatia dintre portelanul vaselor si lemnul suporturilor.

O concluzie ar fi ca acea parte a culturii japoneze care ajunge la noi nu inseamna neaparat cultura in sensul strict. Stilul zen, bonsaii, tatuajele, mancarea sunt doar aspecte de suprafata. Ca sa nu mai vorbim de tehnologie (si cultul perfectiunii), de la care a pornit probabil moda “made in Japan”. Dar atat japonezii, cat si chinezii au un adevarat cult pentru frumos si de aceea tot ce iese din mainile/fabricile lor nu poate decat sa atraga privirile. iulia.stancu@zf.ro

Cultură