Romania se vede mai bine de pe un Harley Davidson
Romania se vede mai bine de pe un Harley Davidson
Majoritatea managerilor moderni, atunci cand sunt intrebati despre stilul propriu de a face afaceri si de a-si conduce compania, declara mandri ca au citit “Arta razboiului” sau ca isi organizeaza viata profesionala dupa precepte de genul “fara prizonieri”, “dezbina si cucereste” sau alte dictoane care promoveaza imaginea idealizata a managerului razboinic.
La prima vedere, Wayne Garrett, seful filialei din Romania a companiei americane 3M, pare a se incadra in acelasi portret robot: colectioneaza armuri, halebarde, sulite si alte asemenea arme albe din Evul Mediu si este mandrul posesor al unei motociclete demna de un conducator de trib din Hell’s Angels. Cu toate acestea, americanul de origine italiana crede in familie (are 5 copii si 12 nepoti), isi numeste sotia “mireasa mea” dupa cateva decade bune de casnicie, este convins ca un manager bun este cel care isi respecta sincer echipa si, in timpul liber, cultiva o corespondenta asidua si are legaturi stranse cu comunitatea artistica din Romania. De altfel, departe de a se distribui in rol de razboinic neinfricat sau urzitor machiavelic, Garrett se asemuieste mai degraba cu un dirijor, care imprima o anumita linie performantei generale a echipei.
“Mi-am inceput cariera la 3M acum 40 de ani, in 1964, ca inginer electronist, dar parca a fost ieri si, pentru mine, fiecare zi e un inceput, in sensul ca sunt constient ca exista mereu cate ceva nou de invatat si de descoperit”, spune Garrett. “In orice caz, unul dintre lucrurile care m-au atras la 3M a fost prezenta globala a companiei, ceea ce inseamna o ocazie extraodinara de a calatori si de a vedea mereu locuri noi”. Beneficiind de expansiunea firmei si de intelegerea sotiei, a facut ocolul lumii – Orientul Indeparat, America Latina, Africa, Orientul Mijlociu, Europa, in total vreo 71 de tari.
“Am petrecut cinci ani la Bruxelles, dupa care am pus bazele filialei din Egipt, unde am stat alti patru ani, iar apoi am ajuns in Romania, in 1998”. 3M activeaza printr-un birou in Romania inca din 1988, dar de-abia zece ani mai tarziu, la propunerea lui Garrett, s-a decis infiintarea unei filiale. “Sigur ca stiam multe lucruri despre Romania – ca orice cetatean american care se respecta, auzisem de Dracula si de Transilvania, asa ca nu am stat mult pe ganduri cand s-a ivit aceasta ocazie”, glumeste Garrett, care insa si-a imbogatit cunostintele despre Romania in ultimii sase ani. “Acum stiu ca numele real al lui Dracula era de fapt Tepes si, in drumurile mele prin Romania, am constatat ca este o tara plina de comori: oamenii, muntii, litoralul, peisajele uluitoare, traditiile, obiceiurile, artistii”.
Admiratia sa pentru comunitatea artistica din Romania nu se opreste la vorbe: la loc de cinste in birou troneaza o icoana uriasa de inspiratie catolica, ce tocmai a fost livrata de autor, si pe care Garrett o considera o veritabila opera de arta. Pe birou se afla si o spada si alte piese dintr-o armura, realizate de acelasi artist responsabil si pentru icoana. Iar pe unul dintre pereti se afla o poza cu doamna Garrett, alaturi de ceea ce se presupune ca este o armura completa, expusa pentru curiosi. In realitate, in armura se afla domnul Garrett, care a tinut mortis sa participe la o petrecere de gala in acest costum inedit.
Spune ca de sase ani se simte ca acasa si ca nu a regretat nici un moment decizia de a lasa tot si de a veni in Romania. “Am stiut ca e timpul sa investim aici cand am vazut ca economia dadea semne de revigorare si cand am realizat calibrul resurselor umane din Romania. Si tot atunci am stiu ca eu sunt omul potrivit pentru ca ma pot lauda cu ceva experienta in mai toate departamentele de la 3M (administratie, management, vanzari, marketing, tehnic) si cu capacitatea de a ‘planta’ firma in diferite culturi”. Un alt argument care a cantarit greu a fost si originea sa latina: “bunicii mei au fost italieni, asa ca ma simt apropiat de civilizatia latina. In plus, fiind a doua generatie dintr-o familie de imigranti care au ajuns in America prin faimoasa Ellis Island, stiu ca, desi e dificil sa iei totul de la inceput, satisfactiile sunt enorme”.
Dupa acesti sase ani, spune ca a observat schimbari in bine atat in tara cat si in evolutia companiei. “Deja, economia e mai stabila, inflatia scade constant si am observat o schimbare de mentalitate atat in ceea ce priveste oamenii de afaceri, care au inteles ca trebuie sa investeasca serios inainte de a face bani, cat si in cazul cumparatorilor, care iau tot mai mult in considerare criteriul calitate, inainte sa se gandeasca la pret”.
In Romania, 3M are 23 de divizii si opereaza pe sapte segmente, printre care sanatate, arhitectura si constructii, birotica, industria auto, navala si aeronautica, productie industriala, telecomunicatii si utilitati.
“Poate parea mult la prima vedere, dar, pe plan global, 3M este prezenta cu peste 50.000 de produse, in vreme ce in Romania am introdus deocamdata doar 3.500. Asa ca scopul meu personal este de a vedea toate aceste produse pe piata romaneasca”. De asemenea, compania se va extinde in curand si in alte orase mari, precum Constanta, Cluj sau Timisoara.
Desi piata este mai mica decat in alte tari, Garrett este multumit de evolutia filialei pe care o conduce: “In prima jumatate a anului 2004 am inregistrat o crestere de 15% fata de primele sase luni ale anului trecut si estimez ca vom atinge cifra de afaceri pe care ne-am propus-o pentru acest an”. Cea mai puternica crestere a fost inregistrata pe segmentul industrial si in domeniul sistemelor electronice si de comunicatii. Pe de alta parte, sectorul de sanatate a avut o evolutie mai slaba.
Un alt semn bun este si cresterea echipei – numarul de angajati a depasit 50 anul acesta. “Sistemul de angajare la noi este destul de complex, in sensul ca toti candidatii au multe ‘hopuri’ de trecut, mai precis vreo opt interviuri”, spune Garrett. Iar dupa ce ajung la 3M, noii angajati mai fac cunostinta si cu un concept nu foarte raspandit prin companiile din Romania: voluntariatul. De pilda, multe dintre weekendurile echipei au fost petrecute cat se poate de constructiv renovand in intregime o scoala de mii de metri patrati. Nu cea mai atragatoare perspectiva pentru unii, dar fotografiile locului “inainte” si “dupa” sunt impresionante.
Spune ca este legat de Romania, ale carei colturi le cunoaste mai bine chiar decat multi “bastinasi”. A batut Transilvania in lung si in lat, dar nu in Jeep, ci pe un exemplar “pur-sange” de Harley Davidson, motocicleta care arata ca scoasa din cutie desi posesorul insista (cu mandrie evidenta) ca “e cam prafuita”. Cealalta pasiune automobilistica este un Jaguar XK 150 din 1958, pe care l-a restaurat si reconditionat , aducandu-l de la statutul de morman de fiare vechi la o bijuterie auto, dar pe care din pacate nu l-a mai condus de ceva vreme. “Problema este ca masina e depozitata in Minnesota, stat care are doua anotimpuri: iarna si 4 iulie. Asa ca, daca nu esti acolo pe 4 iulie, ai ratat tot anotimpul si trebuie sa mai astepti un an”. Mai are si un Mustang din 1968, o alta componenta importanta a unei colectii de o viata. Si, pana nu demult, avea si un BMW, pe care insa i l-a distrus un sofer roman ce se grabea probabil, dupa obiceiul locului.
In pofida acestei intalniri automobilistice de gradul trei, are numai cuvinte de lauda pentru romani si pentru Castelul Peles, unde a remarcat lucraturile din lemn, pe care le considera unice in Europa.
Desi este o persoana extrem de activa si plimbarile cu motocicleta sunt una dintre marile placeri ale vietii, isi va incheia in curand cariera manageriala, pentru ca este invidios pe sotia sa, care are parte de toata distractia: se imparte egal intre toti copiii si nepotii raspanditi cam peste tot prin Statele Unite. “O sa inchid cercul si ma intorc apoi in America, sa ma bucur de nepoti”.
Citește și în ediția tipărită nr. 184, Octombrie 2026 — gratuit pentru abonații ZF. Vezi ediția
