Roma, intunecata si misterioasa

Pe o placuta in fata Panteonului sta scris “M. Agrippa L. F. Cos tertium fecit” (Marcus Agrippa, fiul lui Lucius, al treilea consul, a construit acestea). In realitate insa, nu le-a construit el. Templul original al lui Agrippa a fost distrus intr-un incendiu in anul 80 i.Ch., iar aceasta este doar o reproducere din timpul Imparatului Adrian. Panteonul este insa, fara drept de apel, o opera de arta, indiferent ca a fost construit de Agrippa sau refacut de Adrian. Domul de ciment, perfect balansat, un colos dintr-o singura piesa, este un “ospat” de arhitectura si inginerie. Si, in mod sigur, este dovada vie a faptului ca romanii au anticipat tehnicile moderne de constructie cu mult inainte ca acestea sa fie chiar inventate.
Trasatura definitorie a Panteonului este viziunea, partea centrala libera care permite o minunata vedere spre cer, fie ca este zi sau noapte, daca ploua sau e soare. Desi poate suna ciudat, Panteonul este superb intr-o zi ploioasa. Podeaua de marmura ondulata, proaspat spalata, capata o sclipire aurie sub cerul innorat.
Panteonul (“Templul tuturor zeilor”, in latina si greaca) a fost initial ridicat ca templu pentru cele sapte zeitati guvernatoare ale celor sapte planete. In secolul 7 a fost transformat intr-o biserica crestina. Acum, Panteonul este cea mai bine conservata cladire romana din lume. Desi identitatea arhitectului ramane incerta, multi o atribuie lui Apolodor din Damasc.
Aceasta cladire istorica poate cu greu fi numita un secret, dar, ca toate lucrarile de geniu, are si aerul sau de mister. Freud, “arhitectul sef” al teoriei subconstientului, a facut o pasiune aproape bolnava pentru aceasta piesa de arhitectura. Cand a vizitat Orasul Etern, acesta i-a scris sotiei sale: “E amiaza si ma aflu in fata Panteonului. De asta mi-a fost teama toata viata”.
Dar Roma este un oras care evoca multe sentimente contradictorii, motiv pentru care multi scriitori amintesc de ea macar, daca nu ii dedica volume sau capitole intregi din cartile lor. Cu una dintre aceste carti in mana (poate Agonie si Extaz de Irving Stone) va puteti plimba pe strazile intunecate din spatele Panteonului. Treceti pe langa toate acele localuri micute in care se mananca italieneste in adevaratul sens al cuvantului, pe langa buticurile in care turistii se pierd pentru ca nu inteleg ce cauta acolo si nimeni nu se oboseste sa le explice si inaintati spre Capitol si Forum.
Treptele teatrale ale lui Michelangelo duc spre o piateta eleganta (creata tot de el). Veti gasi aici miri si mirese care pozeaza dupa nunta langa statuia ecvestra a imparatului filosof Marcus Aurelius (care a scapat nedemolata in perioada “reformei” doar pentru ca a fost confundat cu imparatul crestin Constantin). De cealalta parte a pietei sunt doua palate care gazduiesc Muzeul Capitoliului, unde se pot admira sculpturile originale ale lui Marcus Aurelius, ale lupului sau (in bronz) si, mai tarziu, ale copiilor Romulus si Remus. Aici va puteti aminti de o alta statuie faimoasa, a Isabelei Archer (din A Portrait of a Lady de Henry James) – “Obloanele erau trase aproape in intregime la Capitol. Pe chipurile lor cadeau umbre. Umbre care le dadeau umanitate. Isabel a stat acolo mult timp, sub farmecul gratiei sale discrete, privind viata prin ochii deschisi pe jumatate si soptindu-i scopul printre buzele de marmura… Un turist ocazional intra in camera, se oprea si privea lung la Gladiator, apoi trecea in alta camera, cu pasi marunti si apasati, fara sa lase urme pe podeaua atat de fina”.
Moartea este o tema des invocata peste tot in Roma, de la una dintre ferestrele Capitolului, pana la ruinele scheletice ale Colosseumului. In Forum, o alta capodopera sta sub dorinta de distrugere a omenirii: Arcul lui Titus, adorat de artisti in perioada romantica a secolului 19, ridicat pentru a distruge Ierusalimul si cel mai bun motiv pentru care italienii isi amintesc de suferintele politice care au radacini vechi in trecut.
In dreapta Forumului se afla Via della Consolazione (Strada Consolarii), numita asa pentru ca, pe vremuri, obisnuia sa fie drumul pe care erau ucisi tradatorii. Drum care duce la una dintre cel mai putin cunoscute biserici ale Romei, Biserica Sfantului Giovanni Decolatto. Initial, locasul de cult a fost dedicat prizonierilor si calugarilor care veneau sa stea cu acestia pana in ultimele lor clipe de viata. Dickens a participat la o executie in acest loc.
Plimbarea poate continua, de data aceasta pentru a onora un alt loc al mortii, mai tacut si chiar mai putin pregnant decat precedentul. Si Keats a fost la Roma in perioada in care era bolnav de tuberculoza pentru a se reface, dar a sfarsit prin a muri aici, la varsta de 25 de ani, intr-o camera dintr-o casa de pe “treptele spaniole”.
Camera mica in care a murit poate fi vazuta si astazi pentru ca este deschisa vizitatorilor. Are un pat (replica celui original) si un birou. Casa poarta acum numele Muzeul Keats and Shelley. Si, daca muzeul nu este de ajuns, puteti merge sa vizitati si mormantul lui Keats, in cimitirul “noncatolic”.
Acolo se poate ajunge prin suburbiile infrunzite Aventino, cu “escala” in Piata Albania si cu oprire jos, in Viale della Piramide Cestia (unul dintre cele mai ciudate monumente ale Romei). Aceasta piramida acopera mormantul unei personalitati romane, Caius Cestius. Piatra sa memoriala domina cimitirul sau asa se vede din afara zidurilor vechi ale orasului, acolo unde salasluiesc acum doar pisici salbatice si o vegetatie luxurianta. Mormantul lui Keats este cat se poate de modest. Pe el scrie “Aici se odihneste Cel Al Carui Nume a fost scris pe Apa” (cuvintele sale).

Agentia Total Raisen & Jagd – Roma Toamna. Circuitul Roma-Napoli-Capri dureaza 8 zile si include cazarea la hoteluri de trei stele. Oferta este valabila pana in decembrie 2007 contra pretului de 799 de euro/persoana.
Agentia Mondo Tours – Roma Orasul Etern. Excursia dureaza 5 zile, costa 305 euro/persoana si include cazarea la un hotel de trei stele. Oferta valabila pana in octombrie 2007, inclusiv.

Cultură /TURISM