Reclamatia din sacosa de hartie
Succesul, ca si falimentul sunt producatoare de stres. Stresul duce la depresie, iar depresia... ei, bine, aici mi s-au terminat cunostintele medicale. Chiar si asa, cu mijloace empirice (pentru care multumesc pe aceasta cale companiilor de card-uri) am determinat o terapie pentru dublarea pretului actiunilor pe care le-ati cumparat anul trecut: cumparaturile!Nu orice fel de cumparaturi: vorbesc…
Succesul, ca si falimentul sunt producatoare de stres. Stresul duce la depresie, iar depresia… ei, bine, aici mi s-au terminat cunostintele medicale. Chiar si asa, cu mijloace empirice (pentru care multumesc pe aceasta cale companiilor de card-uri) am determinat o terapie pentru dublarea pretului actiunilor pe care le-ati cumparat anul trecut: cumparaturile!
Nu orice fel de cumparaturi: vorbesc aici de specia nobila a cumparaturilor facute doar de dragul lor, fara nici o nevoie aparenta si vitala. Cele care n-au rolul de a-ti umple sifonierul ori debaraua, ci timpul si – in cazul fericit ca nu l-ati vandut pentru a va putea permite noua pereche de pantofi – chiar sufletul. Cumparaturile ca medicament, daca nu cumva chiar ca drog.
In acest departament, trebuie sa recunosc ca Romania pierde, incet-incet teren in favoarea destinatiilor din strainatate. Si asta din doua motive: aici nu gasesti lucruri prea spectaculoase (citeste scumpe) sau, daca le gasesti, costa de doua ori mai mult decat dincolo. Lucru care in general favorizeaza un calcul simplu: biletul de avion plus cazarea la Milano ori Atena sunt mai ieftine decat marginea pe care si-a pus-o comerciantul la perechea de pantofi italienesti sau servieta de piele cu nume cunoscut.
Sigur, explicatia tine de taxele uriase puse pe articolele care se incadreaza in Manualul Micului Finantist la categoria lux. Din pacate, pierderea pe termen lung e evidenta: romanii cu banii si-i cheltuie in strainatate, acolo unde altii incaseaza TVA si impozit pe profit. In plus, marile lanturi de retail upscale (adicatelea mai rasarite) evita Romania, pentru ca la preturile la care ar trebui sa lucreze, stiu sigur ca nu vor face vanzare. E o politica ce trimite, practic, la export, slujbele vanzatorilor si genereaza lungi dupa-amiezi plicticoase in galeriile comerciale, cand esti nevoit sa treci din nou in revista marfa pe care o stii pe dinafara.
Sigur, acestea sunt necazurile mai degraba neserioase ale unei minoritati care nu trece, poate, de 0,1% din populatie. E posibil, insa asta nu inseamna ca suferinta ei trebuie sa ramana inabusita… Nu numai pentru ca in Conventia Europeana a Drepturilor Omului sunt interzise tratamentele inumane si degradante, ci si pentru ca asta e prost pentru business.
Si-apoi, e plicticos sa vorbesti doar despre drama de la Tractorul. Eu am gasit una mai proaspata in vitrina unui comerciant – acolo unde se odihneste si astazi ceasul de cateva mii de dolari adus la deschiderea magazinului, acum vreo doi ani. Si pe care un amic si l-a adus de la Paris luna trecuta, cu vreo 40% mai ieftin.
Citește și în ediția tipărită nr. 184, Octombrie 2026 — gratuit pentru abonații ZF. Vezi ediția
