"Orele verzi" sunt destul de bine coapte

De cand am deschis aceasta rubrica v-am tot spus unde sa nu mergeti! si de ce… Daca as continua in acelasi stil, probabil ca n-ati mai iesi deloc din casa, lucru pe care, ca DJ, nu pot decat sa-l regret…

Dar unde sa va trimit? In Kristal? Numai vineri si sambata! Voi explica saptamana viitoare de ce. In Planters sau Terminus? Doar daca aveti ce discuta. Dar daca nu vreti nici sa discutati, nici sa transpirati dansand? Daca nu vreti nici fite, dar nici adolescenta? Green Hours e una dintre solutii.

Clubul are minusurile lui. Unul dintre ele este cocktailul Mai-Tai, care nu prea semana cu el insusi. Cred ca lista de bauturi mixate e putin cam lunga pentru cat poate barmanul. Preturile mi s-au parut printre cele mai mici de pe Calea Victoriei. Cred ca mi-as dori sa fie putin mai mari astfel incat clubul sa trieze si mai bine clientela si sa aiba bani de investitii.

De la design s-a sperat mult, dar nu o sa va dea chiar pe spate. Bun, dar nu exceptional. In plus (sau in minus?) localul e destul de inghesuit. Maxim 60 de persoane incap fara sa se urasca. Din nefericire, uneori impart proximitatea de doua ori mai multe.

Sunt cateva bile gri! Una peste alta, cred ca incepeti sa va intrebati de ce va trimit acolo! Foarte simplu. Pentru atmosfera, spectacolele de teatru “de consum” si pentru selectia riguroasa si destul de inspirata a muzicii. In cel mai rau caz, veti asculta Cesaria Evora. Cam de la acest nivel in sus se discuta despre muzica in Green Hours. Nu garantez acelasi lucru pentru DJ-i invitati, dar cred ca omul care-i alege stie ce face.

Desi intrarea nu este baricadata de nici un bodyguard, este putin probabil (spre imposibil) sa vezi in Green Hours altfel de fete decat interesante. Locul reuseste sa fie boem fara sa faca parada cu asta si fara sa cada in lascivitatea si chiar promiscuitatea pe care alte locuri “boeme” o cultiva. Vezi oameni frumosi, dar nu top modele; oameni cu bani, dar nu ostentatie; oameni fara bani, dar nu incrancenare si tineri, chiar foarte tineri, cu o doza de superficialitate mai mica decat turma. Din anumite puncte de vedere, Green Hours lasa uneori impresia unei rezervatii in care aceste specii pe cale de disparitie se intalnesc. Ca sa-si faca… curaj.

Teatrul este la locul lui in club. Pentru ca nu se joaca “Oscar” sau “Crima pentru pamant”. Totul este experimental si – chiar daca unele stangacii mai survin – veridicitatea este punctul forte al reprezentatiilor. Adesea, asa cum stau la o masa si-mi inmoi buzele din cand in cand in pahar, ma simt mai degraba personaj decat spectator, senzatie justificata de grija actorilor care urmaresc comunicarea cu “bautorii”. Nu facem insa critica de teatru. Va lasam dumneavoastra placerea de a discuta despre asta la un pahar de single malt. Inainte sau dupa.
raduco@profm.ro

Cultură