"Mai intreaba-ma in vreo zece ani..."

“Unmarried America” – asa se intitula un articol publicat in Business Week anul trecut. Titlul ilustra realitatea: 86 de milioane de adulti americani erau celibatari convinsi. Se vorbea chiar de “o majoritate a celor necasatoriti”, in timp ce familiile erau “pe cale de disparitie”. Concluzia articolului contura un nou trend: sa te casatoresti nu mai e la moda.

Fie ca romanilor le place sa fie in ton cu moda (mai ales cu cea venita de peste ocean), sau pur si simplu tind sa se rupa de traditii, statisticile incep sa semene cu cele occidentale. Ultimul recensamant (2002) arata ca mai mult de jumatate din populatia tanara a Bucurestiului (20-34 de ani) nu a trecut pe la starea civila. Mai mult, aproape 90% din tinerii din Capitala cu varste cuprinse intre 20 si 24 de ani sunt necasatoriti.

“In anii ”70, majoritatea nuntilor aveau drept protagonisti adolescenti si sfarseau aproape inevitabil cu divortul. Acum, doar 4 procente din cei ce se casatoresc au mai putin de 20 de ani. Varsta medie a femeilor care accepta sa-si puna verigheta pe deget este de 28 de ani, iar a barbatilor de 30″, spune Georgeta Ghebrea, conf. dr. la Universitatea din Bucuresti.

Daca in trecut femeile “se grabeau” la maritis impinse de la spate de parinti (unele fiind obligate sa se casatoreasca din motive financiare sau pentru un titlu nobiliar), astazi casatoria nu mai e “un mod de viata”, si asta pentru ca tinerii sunt oarecum imuni la presiunile sociale si religioase. In plus, e deja bine stiut faptul ca majoritatea femeilor de cariera prefera sa astepte tot mai mult pana au ragazul sa-si intemeieze o familie. Iar timpul tine cu ele de data aceasta pentru ca cercetatorii imping departe varsta maxima pana la care se poate procrea. Amanunt extrem de important pentru cei (mai bine zis “cele”) care stiu sigur ca obtinerea unei pozitii (si a unui salariu decent de mii de euro) poate dura mai bine de zece ani.

Carmen R. lucreaza ca producator in televiziune. Are 35 de ani si recunoaste ca este dependenta de munca. Ii place foarte mult ceea ce face, doar ca pasiunea ii “rapeste” mai mult decat trebuie din timpul personal. Iar prietenul sau este cel mai nemultumit de acest lucru. “E un cerc vicios. Muncesc din ce in ce mai mult, nu doar pentru bani, ci si pentru a avea satisfactia ca imi iese totul asa cum vreau eu. Nu mai am timp pentru mine sau pentru relatia mea (care de la un timp a inceput sa scartaie).” Nu de mult cocheta cu ideea casatoriei, dar acum nu mai e asa de sigura. Pune totul in seama serviciului. “Vara trecuta aveam un proiect foarte solicitant. Anul acesta la fel. Niciodata nu mi se pare ca e timpul potrivit…”.

Chiar daca unii recunosc cu tristete ca serviciul i-a transformat (vrand-nevrand) in celibatari, pentru altii satisfactia profesionala este intotdeauna pe primul loc.

In aceasta situatie se afla si Elena S., care a terminat facultatea cu patru ani in urma. A decis sa faca un master in jurnalism si apoi altul in antropologie, iar acum doreste sa se inscrie la doctorat.

Locuieste cu prietenul ei de trei ani, dar inca nu se pune problema casatoriei. “Suntem amandoi foarte pasionati de ceea ce facem si ne dorim sa lucram in cercetare: eu ca antropolog, el ca arheolog. Stim ca deocamdata nu se scot foarte multi bani din asta, dar este ceea ce ne dorim. Si punem cariera pe primul plan”. La un moment dat au existat divergente cu parintii pe aceasta tema. “Locuiam impreuna de ceva timp, iar parintii mei isi doreau sa oficializam aceasta relatie. Le-am dat ocazia sa ne spuna parerea lor, apoi am cantarit bine situatia si am ales sa nu facem acest pas pana nu suntem pe picioarele noastre.”

Exista si exceptii care confirma regula. Adina T. are 32 de ani si este seminarista la o facultate din Bucuresti. Casnicia, in cazul ei, a inceput cu mult inaintea carierei – e casatorita de 14 ani.

“Eram in clasa a XII-a cand am decis ca eu si prietenul meu suntem potriviti unul pentru celalalt si nu a fost doar un moft de adolescenta amorezata. Dovada ca suntem si acum impreuna si ne e foarte bine asa”, povesteste Adina. Familia nu a fost de aceeasi parere – “Practic am fugit de acasa ca sa ma casatoresc”, isi aminteste ea. Cu toate acestea, cei doi nu au renuntat la cariera.

“Tin minte ca m-am maritat si abia dupa aceea am dat bacalaureatul. Am intrat apoi la facultate, am facut un master in comunicare politica si acum lucrez la doctorat”. Sotul ei a parcurs cam acelasi drum – facultate, master si acum studii in strainatate.

Tinerii amana ideea casatoriei si pentru ca nu prea se mai sinchisesc de presiunile sociale. Isi impun un stil de viata independent, atat fata de societate, cat si fata de familie. Si daca, totusi, decid sa se casatoreasca, unul dintre factorii principali ramane siguranta pe plan financiar.

Daniel.D. este in ultimul an de facultate si s-a casatorit anul trecut cand de-abia implinise 23 de ani. Locuia de doi ani cu prietena lui cand s-a pus problema casatoriei. Asta pentru ca urmau sa aiba un copil.

“Nu copilul a fost cel care ne-a fortat sa ne casatorim, spune el. A fost dorinta noastra, iar parintii nu s-au opus. Ba din contra, ne-au ajutat foarte mult cand s-a nascut fetita.”

Daniel are o firma de gravura computerizata, iar cat despre relatia financiara cu parintii, aceasta se bazeaza pe parteneriate de afaceri. Proaspatul tatic recunoaste ca a fost putin speriat la inceput. “Mi se parea ca de-abia sunt in stare sa am grija de mine, ce sa mai vorbim de un copil.”

Institutia casatoriei pierde teren pe zi ce trece si pentru ca “oficializare” nu mai inseamna neaparat un act semnat de doi parteneri. Multi considera ca daca au petrecut un timp indelungat impreuna sunt ca si casatoriti. Asta pana cand apare primul copil.

Asa a procedat si Razvan D. care are 30 de ani si s-a casatorit anul acesta. Este de parere ca adevaratul devotament nu zace nici intr-o bucata de hartie si nici in verigheta de pe deget, cu toate astea, a decis sa se casatoreasca tocmai pentru ca isi dorea un copil care sa-i poarte numele. Varsta la care decizi sa legalizezi o relatie nu conteaza foarte mult pentru el.

“Abia acum am simtit ca sunt pregatit si nimeni n-a avut nimic de obiectat in sensul asta. Intr-o societate in care sexul inainte de casatorie a devenit rutina si cuvantul ”concubinaj” nu mai are conotatii peiorative, casatoria a devenit doar o formalitate”.

Celibatul (fie ca este sau nu o consecinta a dependentei de serviciu) este oricum foarte tentant. Multi aleg sa “prelungeasca” varsta adolescentei pana depasesc pragul de 30 de ani si se feresc de responsabilitati – adica de casatorie. Unii spun ca asta inseamna sa fii cu adevarat independent, chiar daca mai sunt voci care sustin ca este o dovada clara de imaturitate.

stela.nadoleanu@zf.ro ; anca.negoita@zf.ro

Stil de viață