Putin mai simplu decat la actiuni
Putin mai simplu decat la actiuni
Investitiile in actiuni cotate la Bursa presupun pentru un investitor constiincios analiza unei cantitati foarte mari de informatii si calcule care pot deveni extrem de complexe. Pe piata de capital romaneasca incepe sa se contureze o alta varianta de plasament, care presupune un efort mai mic. Este vorba de obligatiuni, fie ele municipale sau corporatiste. Este drept insa ca nici castigurile nu pot fi la fel de mari ca la actiuni.
Daca obligatiunile sunt cumparate si pastrate pana la scadenta castigul este cert: dobanda platita de emitent, fixa sau indexata in functie de evolutia pietei. Cum scadentele acestor titluri tind sa devina tot mai lungi putini din micii investitori isi pot permite sa le pastreze pana la scadenta, astfel ca s-ar putea sa fie nevoiti sa le vanda la Bursa, iar castigul poate fi mai mare sau mai mic decat cel inscris in prospectul de emisiune. Recordul in privinta scadentei la o emisiune de obligatiuni apartine unei emisiuni recente a municipiului Oradea, care va rambursa integral imprumutul in sase ani.
La Bursa pretul al obligatiunilor este exprimat ca un procent din valoarea nominala. Un pret net de 100 inseamna ca obligatiunile s-au tranzactionat la valoarea nominala, iar o un pret net de 105 inseamna ca vanzatorul a cerut o prima de 5% peste valoarea nominala a titlurilor. Unul din avantajele fata de un depozit bancar este ca dobanda nu este pierduta chiar daca obligatiunea este transformata in bani inainte de scadenta, iar cel care cumpara obligatiunile trebuie sa plateasca, pe langa cota din valoarea nominala, si dobanda acumulata pe perioada care a trecut de la emisiune sau plata ultimului cupon.
De exemplu, o obligatiune cu valoarea nominala de 10.000 de lei si cu dobanda de 24% pe an, vanduta dupa o luna de le emisiune la un pret net de 103 a fost tranzactionata de fapt la de 10.500 de lei, din care 200 de lei reprezinta dobanda acumulata, iar 300 de lei – prima platita peste valoarea nominala.
an cazul unei astfel de tranzactii vanzatorul a castigat 5% intr-o luna, iar cumparatorul va avea un castig mai mic decat dobanda nominala a obligatiunior daca le va pastra pana la scadenta, pentru ca a cumparat la un pret mai mare decat valoarea nominala. Situatia va fi diferita daca le va vinde ulterior. Daca va vinde obligatiunea cumparata la 10.500 de lei dupa cinci luni la un pret net de 99 va primi tot 10.500 de lei, adica dobanda pe cele sase luni de existenta a obligatiunii, de 600 de lei, si 9.900 de lei din valoarea nominala.
Pe majoritatea pietelor financiare, fie ele de actiuni valutare sau futures tranzactiile speculative reprezinta marea majoritate a operatiunilor derulate. La fel se intampla si pe majoritatea pietelor internationale de obligatiuni unde investitori se astepta sa castige mai mult din fluctuatiile pretului decat din dobanda.
La Bursa de la Bucuresti se inregistreaza deocamdata putine tranzactii cu obligatiuni, dar situatia pare ca se imbunatateste de la o luna la luna. Tot mai multi dintre brokeri afirma ca lipsa de lichiditate a pietei ca dezavantaj al investitiei in astfel de instrumente este o falsa problema. Numarul extrem de redus al tranzactiilor inregistrate pe piata secundara s-ar datora lipsei celor care doresc sa vanda astfel de instrumente financiare si nu din lipsa cumparatorilor.
Un avantaj in comparatie cu actiunile este ca si comisionul de tranzactionare este mai redus. “Comisioanele de tranzactionare percepute de Bursa de Valori sunt neglijabile, iar costurile pe care un broker le are pentru o tranzactie cu obligatiuni sunt, de asemenea, mai reduse, astfel ca si comisionul perceput clientilor este in general mai mic decat cel platit la tranzatiile cu actiuni,” spune Mihai Piscan, directore de operatiuni la societatea de brokeraj Intercapital Invest.
Parametrii in care sunt emise obligatiunile pe piata romaneasca sunt fin ce in cei mai diversi, iar alegerea celei mai bune forme de plasament este din ce in ce mai greu de facut. Gradul de risc, care trebuie luat in calcul pentru alegerea celui mai bun plasament pare cel putin acum similar pentru toate obligatiunile, mai ales ca bancile sunt principalii emitenti de obligatiuni corporatiste.
Din punct de vedere teoteric, lucrurile stau altfel. “Cel putin teoretic, obligatiunile municipale sunt mai putin riscante de cat cele corporatiste. Consiliile locale dispun de venituri orice ar face, iar riscul pentru investitor este sa isi primeasca banii cu intarziere. in cazul unei companii exista riscul de faliment, caz in care investitorul nu mai primeste nimic,” spune Viorel Udma, presedintele VMB Partners, societate care acorda consultanta emitentilor de obligatiuni.
Principalul criteriu de alegere a celor mai bune obligatiuni ramane astfel dobanda. Majoritatea obligatiunilor de pe piata romaneasca au dobanda variabila, indexata in functie de dobanda de pe piata. Emisiunea de obligatiuni cu dobanda fixa este inca riscanta pe piata romaneasca, in conditiile in care se stie ca dobanzile vor scadea, dar nu este prea sigur cand si cu cat. Riscul investitorilor in astfel de cazuri este acela ca ar putea castiga mai putin fata de media pietei iar riscul emitentului este cel de a se imprumuta prea scump.
an ultimii trei ani doar doi emitenti de obligatiuni au avut curajul sa lanseze obligatiuni in lei cu dobanda fixa. Compania de International Leasing platea o dobanda de 42% in timp ce dobanda de pe piata scazuse sub 25%, iar municipiul Arad plateste investitorilor 14% la obligatiunile emise cu un an in urma, desi dobanzile la obligatiuni municipale ajung pana acum pana la 23%.
Dobanzile obligatiunilor pot fi indexate ori triemstrial ori semestrial. “Problema care se pune cand cumperi obligatiuni cu dobanda indexata este unde sunt dobanzile acum si cum ma astept sa evolueze. in conditiile in care este de asteptat ca dobanda sa scada, la obligatiunile cu dobanda platita semestrial beneficiez pentru mai mult timp de dobanda mai mare de acum. Pe de alta parte, este posibil ca piata interbancara sa anticipeze o scadere a dobanzii, iar dobanzile la sase luni sa fie mai mici decat cele la trei luni,” spune Viorel Udma. in prezent rata dobanzii la depozitele plasate de banci (BUBOR) la trei luni este de 21,4%, iar cea la sase luni este de 20,4%. intr-o economie in care nu sunt asteptate evolutii semnificative ale ratei dobanzii, ratele dobanzii sunt cu atat mai mari cu cat termenul este mai mare. vlad.nicolaescu@zf.ro
Citește și în ediția tipărită nr. 184, Octombrie 2026 — gratuit pentru abonații ZF. Vezi ediția
