Psihologul care vaneaza oameni

Colegii spun ca este intransigenta, iar seful i-a reprosat ca este prea pretentioasa. Cum se vede insa Monica Vrabiescu, managing director al companiei de recrutare Hill International Romania? “O persoana sociabila, dominata de curiozitate profesionala”.

Psiholog de formatie, Monica Vrabiescu conduce din 1992 biroul de la Bucuresti al companiei Hill International, specializata in selectia pentru posturi de top si middle management. “Am facut parte din ultima generatie care a absolvit Facultatea de Psihologie, desfiintata impreuna cu cea de Comert Exterior la indicatia Elenei Ceausescu. Ca pedeapsa, toti absolventii de atunci au fost repartizati in domeniul defectologiei. Asa am ajuns la o scoala cu copii deficienti mental aflata la 50 de kilometri de Bucuresti unde erau 300 de baieti. Faceam naveta si de la gara la scoala aveam de mers pe jos 1,5 kilometri, daca treceai peste camp”, isi aminteste Monica Vrabiescu. A lucrat acolo o perioada de un an si jumatate, dar nu poate uita imaginea baietilor care stateau la gard si-i faceau cu mana cand o vedeau dimineata.

De aici, a trecut in partea opusa si a inceput sa se ocupe de oameni in varsta. “Am inceput sa lucrez la Institutul de Gerontologie si Geriatrie. A fost extrem de interesant si foarte solicitant, am invatat extrem de mult pentru ca am avut niste mentori de la care am avut ce invata. Am avut posibilitatea sa lucrez si in clinica, si in cercetare, lucru care mi-a permis sa particip la simpozioane in tara si sa trimit articole in strainatate cu rezultatele obtinute in cercetare”, spune Vrabiescu. Dupa ’90 cand s-au deschis granitele s-au deschis si perspectivele. “Am primit invitatii la congrese si conferinte in strainatate si de data aceasta am putut fi prezenta si eu nu numai lucrarile mele. In ’90 am fost la un curs de perfectionare in Malta, organizat de Programul Natiunilor Unite pentru Dezvoltare, unde am invatat cate ceva despre ce inseamna partea economico – financiara in sectorul sanitar. A fost un curs de pregatire pentru manageri”, spune Vrabiescu. Ea spune ca n-ar fi putut sa faca medicina, pentru ca i s-a parut ca este prea mult legata de partea patologica. “Psihologia iti ofera si latura cealalta, de a intelege comportamente si reactii de a le influenta, de a le sustine si atunci cand omul nu este neaparat bolnav”, spune Monica Vrabiescu.

Costumul de manager

“Nu mi-am imaginat niciodata la inceputul carierei ca o sa fac psihologie si ca o sa intru in afaceri”, spune Vrabiescu. Cu toate acestea, dupa aproape 14 ani de “halat alb”, s-a hotarat sa renunte la acesta si sa imbrace costumul de manager.

“Tocmai ma intorsesem de la un congres din Japonia cand m-a sunat o prietena care mi-a spus ca a cunoscut pe cineva care a venit de la Viena care reprezenta o firma de head-hunting si care avea nevoie de un psiholog pentru recrutare. M-a intrebat daca eram interesata, iar eu i-am spus ca da. Eram foarte curioasa, nu mai auzisem de asemenea firme, nu stiam ce inseamna, ma atragea pentru ca as putea invata ceva nou”, isi aminteste Monica Vrabiescu.

Intalnirea pe care a avut-o cu actualul sef a durat doua ore, dar a plecat de acolo bulversata. “Mi-a povestit atatea despre acest domeniu, cum e nevoie de profesionisti adevarati in domeniul resurselor umane, de psiholog pentru aplicarea si interpretarea testelor, dar ar avea nevoie de cineva care sa fie angajat tot timpul, care sa coordoneze activitatea. Nu stiam care a fost scopul exact al intalnirii si ce vrea de la mine”. S-au revazut dupa doua luni si atunci a intrebat clar care erau responsabilitatile care i-ar fi revenit daca accepta sa lucreze pentru Hill. “Am intrebat daca aceasta inseamna sa-mi las postul pe care il aveam la institut si mi s-a raspuns ca da. Atunci am spus ca trebuie sa ma gandesc serios dar ca nu cred ca sunt pregatita sa intru in afaceri”, spune Vrabiescu.

I-a luat sase luni sa se decida. A facut un tur al birourilor de la Viena ale companiei si a lucrat acolo aproape cinci saptamani pentru a-si da seama ce are de facut.

S-a lamurit si, de la jumatatea lui ’92, Vrabiescu conduce operatiunile Hill in Romania. Ea spune ca recrutarea are doua parti frumoase. “Imi place faptul ca sunt in contact cu tot ce se intampla pe piata atat prin intermediul candidatilor, cat si al firmelor. Esti in mijlocul lucrurilor, intelegi mai mult din ceea ce se intampla in jur. In plus, ai satisfactia ca ai facut si tu ceva, prin realizarile celorlalti”. Uraste “hartogaraia” pentru ca ii mananca din timp si pentru ca n-are rabdarea necesara sa faca hartii.

Cand nu e la birou…

..Ii place sa mearga la concerte, la teatru, sa citeasca sau sa gradinareasca. “Am o mica gradinita acasa si mi se pare extraordinar de deconectant sa ma ocup de ea. Imi place sa calatoresc, sa vad ce fac oamenii in alta parte, cum vad viata, cum se distreaza, ce obiceiuri au. Cel mai mult imi place in Malta si Grecia, unde fac scufundari. Am si echipament special, sigur nu din acela cu tuburi de oxigen; am labe, viziera, tot ce imi trebuie”, spune Monica Vrabiescu. Singura tara in care nu s-a simtit confortabil, a fost Japonia. “M-am simtit extrem de frustrata acolo. Aveam impresia ca nu poti sa comunici cu ei, era cu totul altceva in relatiile cu oamenii, alta cultura. Sigur, le admir tehnologia, cinstea, corectitudinea, dar ai senzatia ca te afli intr-un labirint al samurailor care te poate induce in eroare si ca poti sa te pierzi pe acolo”, spune Vrabiescu.

“In plus, imi place sa gatesc. Este o activitate creativa, care se concretizeaza in ceva. E o terapie buna, ca si gradinaritul, pentru ca faci lucru manual, iar mintea ti se elibereaza de stres”, a adaugat ea.
miruna.lebedencu@zf.ro

Tehnologie