Proprietarii de cinematografe se roaga sa nu-l descoperim

Primul lucru la care m-am gandit atunci cand am testat gadgetul de saptamana asta a fost un perete alb si mare, preferabil unul exterior al unei cladiri, si mai preferabil (daca limba romana accepta asemenea jonglerii) o vila intr-un cartier bun, cu copaci multi si vecini discreti. Adaugati pe lista de vise o ora dupa lasarea intunericului si un sistem audio Home Surround cu minim 5 difuzoare, 100 wati pe canal. Suna cam prea baieteste? Asa si este. Proiectorul video, ca si telefonul cu internet ori ceasul cu cronometru certificat atomic sunt obiecte care vin in mod firesc in viata unui om la cativa ani dupa masinuta teleghidata si barcuta cu motor electric (chiar – sau mai ales – daca acesta doar le-a visat). Sunt, cum s-ar spune, jucarii destinate mai degraba baietilor, dupa cum rochiile de la Mango sunt, pentru doamne, urmasele camasutelor de noapte cusute pentru papusa iubita din copilarie.
De data asta insa, jucaria despre care vreau sa va vorbesc e un obiect mai putin egoist, care face placere nu numai stapanului, ci si intregii familii – acolo unde ea exista – sau intregului cartier, daca n-ai altceva mai bun de facut seara. E vorba de un proiector video Sony (model VPL-CS5, daca va place precizia).
Pana acum un an-doi, proiectoarele video erau, in esenta, unelte de afaceri. Conectate la calculator, ele foloseau de obicei la intreruperea somnului la seminarii, atunci cand slide-urile proiectate pe ecran erau prea luminoase. Odata cu imbunatatirea calitatii imaginii (in special odata cu sosirea formatului VGA in acest domeniu), a devenit posibila proiectarea imaginilor in miscare. Fireste, unii s-au gandit imediat la filme, si ei au fost printre cei mai castigati: producatorii de asemenea proiectoare video raporteaza margini de profit de minim 100% pe acest segment.
Si totusi, daca stai sa faci diferenta intre un ecran cu plasma foarte mare si un proiector, ultimul iese mai ieftin la metrul patrat de imagine. In plus, are un avantaj major: e cu mult mai mic si mai usor. Cine a incercat sa mute prin casa de unul singur un televizor cu ecran mare stie la ce ma refer.
Fireste, sunt proiectoare si PROIECTOARE. Cel pe care l-am testat, modelul CS5 costa in jur de 80 de milioane de lei in magazinele Flamingo si este – aviz amatorilor – de-abia un “entry level” in materie. Ce inseamna asta? Inseamna ca se poate si mai scump. Cu dublul acestei sume puteti cumpara modelul cu tehnologie DLP (Digital Light Processing – Procesare Digitala a Luminii), care aduce rezolutie dubla si luminozitate foarte mare. In practica, asta inseamna ca nu mai puteti vedea pixelii, chiar daca va apropiati mai mult de ecran. Un proiector DLP Home Cinema, in format 16:9 (adica formatul filmelor) ajunge si la 8000 de dolari – fiind in acelasi timp mai ieftin decat cel mai scump ecran cu plasma, care e si mai mic decat peretele din living! Dar sa lasam frenezia preturilor si metrilor, mai ales ca si modelul CS5 e un soc cultural la prima vedere: faptul ca televizorul poate fi oriunde in casa si ca imaginea lui poate avea aproape orice dimensiune e deja o schimbare fundamentala. Cel putin asa a fost pentru subsemnatul, care s-a intors cu greu dupa aceea la tubul sau catodic (deprimant de mic in diagonala…).
Totusi, merita cumparat sau nu? Depinde cate utilizari aveti sa-i dati. Daca mai faceti si prezentari de afaceri, deci aparatul produce bani, poate ca pretul nici nu mai e asa de mare. Ca televizor acasa insa, merge numai daca n-aveti planuri urgente cu cele 80 de milioane si mai ales doar daca mai aveti deja un altul, clasic. Asta in caz ca vreti sa vedeti ceva si ziua. Pentru ca, am uitat sa va spun, la fel ca cinematograful la gradina, multe dintre proiectoarele video trebuie sa astepte noaptea ca sa va arate tot ce pot.
Va garantez ca veti fi surprinsi sa vedeti unde au ajuns – daca aveti putintica rabdare pana la ora 9 PM.

Stil de viață