Stil de viață /FILM
Privighetoarea
I se spunea "vrabiuta", desi ar fi trebuit sa fie supranumita "privighetoarea". Filmul biografic al lui Olivier Dahan, "La Vie en rose", retraseaza un destin uimitor, pe cat de tragic, pe atat de captivant pentru omul obisnuit, pe cel al lui Edith Piaf, celebra voce a Frantei, de la copilaria petrecuta intr-un bordel din Normandia la strazile din suburbiile Parisului (elle frequentait la Rue Piga…
I se spunea “vrabiuta”, desi ar fi trebuit sa fie supranumita “privighetoarea”. Filmul biografic al lui Olivier Dahan, “La Vie en rose”, retraseaza un destin uimitor, pe cat de tragic, pe atat de captivant pentru omul obisnuit, pe cel al lui Edith Piaf, celebra voce a Frantei, de la copilaria petrecuta intr-un bordel din Normandia la strazile din suburbiile Parisului (elle frequentait la Rue Pigalle) si celebritatea atinsa pe cand avea doar 20 de ani.
In rolul principal, una dintre cele mai in voga tinere actrite franceze, Marion Cotillard. Devenita celebra cu un film apreciat atat de critici, cat si de public, “Jeux d’Enfants”, a carui coloana sonora este compusa din variatiuni pe tema din “La Vie en rose” (deh, destinul), Cotillard reuseste o adevarata performanta in biopic-ul lui Dahan. Acesta a avut-o in minte inca dinaintea scrierii scenariului, impresionat fiind de activitatea de cantareata a frantuzoaicei, militanta Greenpeace si coautoare a unui album pentru o planeta mai verde si mai sanatoasa, “Dessins pour le climat”.
Cu ajutorul ei, Dahan ne introduce intr-o viata plina de suisuri si coborasuri, a uneia dintre cele mai mari voci europene ale secolului. “Vrabiuta” isi incepe existenta (cel putin in filmul lui Dahan) pe strada, alaturi de mama ei (Clotilde Courau), care isi castiga painea cantandu-le oamenilor. Tatal ei (Jean-Paul Rouve), acrobat ambulant, o duce la bunica sa, o patroana de bordel, alaturi de care micuta Edith va trai cativa ani, victima a cecitatii provocate de o conjunctivita si a surzeniei. Micuta se vindeca intr-un mod considerat cu totul si cu totul miraculos, in urma rugaciunilor catre Sfanta Tereza, primul incident iesit din comun din tumultuoasa existenta a cantaretei.
Ajunsa la Paris, Edith canta pe strada pana este descoperita de Louis Laplee (Gerard Depardieu), patronul unui club de noapte, singurul care crede in forta si energia tinerei Edith. El o transforma din Edith Giovanna Gassion in Edith Piaf, privighetoarea ce va vraji lumea intreaga cu viersul ei nemaiauzit, dar si cu o viata plina de excese si tragedii. Probabil una dintre cele mai mediatizate celebritati ale vremurilor ei, Edith Piaf are o biografie chiar mai complicata decat se credea, o adevarata provocare pentru Olivier Dahan (acesta a semnat si scenariul), care face slalom printre diversele perioade din viata artistei, ritmate de unele dintre cele mai celebre cantece ale acesteia.
Poate prea tributar tehnicii flash-back-ului, “La Vie en rose” este departe de a fi un film roz. Un film in toate culorile, evident facut cu daruire si pasiune, plin de admiratie pentru Edith Piaf, micuta (avea doar 1,47 metri inaltime) cu voce gigantica si inima de leu, care a trait si-a suferit pe masura acestor doua atribute ale ei.
Iar ceea ce face Marion Cotillard in “La vie en rose”, de la play-back-ul perfect pana la copierea gesturilor si-a fiecarui amanunt care o individualizeaza pe Piaf, nu ne poate decat indemna sa speram ca acesta nu este “rolul vietii” ei, asa cum s-au grabit sa concluzioneze armate de critici, ci doar culmea carierei ei de pana acum.
In orice caz, Cotillard este cu siguranta castigatoarea premiului pentru cea mai buna actrita de la Cesar-urile de anul viitor, unde sigur atat si ea cat si filmul lui Dahan vor fi vedete.
La Mome/La vie en rose
R: Olivier Dahan
D: Marion Cotillard, Sylvie Testud, Clotilde Courau, Jean-Paul Rouve, Emmanuelle Seignier, Gerard Depardieu, Marc Barbe, Jean-Pierre Martins
Din 9 martie
Stil de viață /FILM
Citește și în ediția tipărită nr. 184, Octombrie 2026 — gratuit pentru abonații ZF. Vezi ediția
