Prietenul platonic te alearga in jurul mesei
Prietenul platonic te alearga in jurul mesei
Am tot auzit, recent, doua ipoteze care mie, cu vasta mea experienta de viata (la urma urmei, in comparatie cu junii care se chinuiesc sa se angajeze la ZF sunt un adevarat dinozaur), mi s-au parut complet neadevarate.
In primul rand, cineva sustinea sus si tare ca exista prietenii platonice intre doua persoane de sex opus si ca cei doi pot fi chiar foarte apropiati fara sa ajunga … foarte apropiati. In urma cu vreo cinci-sase ani, si eu as fi sustinut acelasi lucru, pentru ca, mi se parea mie, doua persoane adulte si cu un oarecare IQ isi pot da seama ca o prietenie e mult mai importanta decat “instant gratification” cum spun americanii. Prin urmare, tot cultivam astfel de relatii inocente, desi “dansul” ma tot avertiza ca “barbatii nu se gandesc decat la un lucru” si alte clisee de genul asta pe care eu le-am anihilat cu un suras dispretuitor, spunandu-i de la inaltimea vertiginoasa a superioritatii mele de fiinta rationala: “Nu stii nimic despre relatiile interumane. Nu ai deloc o gandire profunda si cred ca tu esti acela care nu vrea decat un singur lucru”.
Am tot sustinut aceasta ipoteza pana cand, intr-o zi, foarte de dimineata, cand la serviciu ma aflam doar eu (de, atunci foarte constiincioasa) si unul dintre prietenii mei platonici, am fost alergata prin sala de sedinte si, in general, prin tot biroul. Si in timp ce alergam si calculam cam cate ture mai am pana vine secretara si pune capat penibilului, ma gandeam ca e totusi un caz izolat, ca barbatii trebuie sa aiba mai multa minte de atat.
Dupa ce am mai trecut de vreo doua ori prin aceeasi experienta (minus partea cu alergatul, dar in plus urlete de genul “m-ai dus cu vorba”), m-am lasat pagubasa, am abandonat prieteniile platonice si i-am declarat persoanei care nu stia nimic despre relatiile interumane ca sunt prea ocupata, asa ca mai renunt la o parte dintre amici.
Asta nu inseamna, totusi, ca e o situatie universal valabila, desi tocmai am aflat ca doi prieteni de-ai mei, care au cultivat o fructuoasa relatie de colaborare si colegialitate, tocmai s-au casatorit. Iar eu am reusit totusi sa pastrez un bun amic.
A doua ipoteza – de fapt concluzia nu stiu carui studiu de prin Occident, finantat cu ceva milioane de dolari, spune ca femeile sunt mult mai inclinate decat barbatii la adulter si legaturi clandestine. Avand in vedere cele de mai sus, nu prea cred. Eu una nu am auzit de vreo femeie maritata care sa-si alerge colegul in jurul mesei din sala de sedinte. raluca.badea@zf.ro
Citește și în ediția tipărită nr. 184, Octombrie 2026 — gratuit pentru abonații ZF. Vezi ediția
