Prietenii adevarati si prietenii cu masina si garaj
Prietenii sunt de mai multe soiuri - cei care itti asculta cu rabdare toate necazurile, iti dau sfaturi spre binele tau si apoi te barfesc la ceilalti prieteni; cei care se bucura foarte mult atunci cand ti se intampla ceva bun in viata, dupa care se duc acasa si fac o criza de nervi sau se imbata de atata bucurie; prietenii carora le face o placere imensa sa te traga de urechi pentru toate grese…
Prietenii sunt de mai multe soiuri – cei care itti asculta cu rabdare toate necazurile, iti dau sfaturi spre binele tau si apoi te barfesc la ceilalti prieteni; cei care se bucura foarte mult atunci cand ti se intampla ceva bun in viata, dupa care se duc acasa si fac o criza de nervi sau se imbata de atata bucurie; prietenii carora le face o placere imensa sa te traga de urechi pentru toate greselile pe care le faci sau li se pare lor ca le faci si alaturi de care te simti ca in clasa I, cand invatatoarea te batea cu linia la palma pentru ca radeai cu colegul de banca si faceati planuri de casatorie (nu ca eu una as fi facut asa ceva).
Cat despre prietenii care nu te judeca, nu te barfesc, nu se satura de eternele tale povesti mai mult sau mai putin lacrimogene – asa ceva exista doar in Friends sau Sex and the City. Am si eu in colectie doua exemplare de acest gen, dar nu le dau numele, pentru ca e penurie mare si s-ar putea sa-i fure altii…
In orice caz, o prietena de-a mea (una din cele doua exemplare) se trezeste, din senin, ca o suna o cunostinta comuna, pe care nu o mai vazusem si cu care nu mai vorbisem de ani si ani (in cazul meu, de la terminarea liceului).
Respectiva incepe conversatia cu o deschidere demna de Shakespeare: “Draga mea, te-am sunat pentru ca trebuie neaparat sa impartasesc ceva cu tine!” Prietena mea, oarecum sensibilizata, se si gandea la cine stie ce eveniment epocal in viata persoanei. “Te-am sunat pentru ca tocmai am fost avansata la serviciu si voiam sa-i spun cuiva. Acum castig foarte bine si am un sot care are si el un salariu foarte bun. Avem masina, cu care mergem in fiecare saptamana sa ne facem cumparaturile la hypermarket. Si, cand ajungem acasa de la hypermarket, parcam masina in garaj, pentru ca avem si asa ceva la blocul in care ne-am cumparat apartament”.
Prietena mea, care de obicei are ceva prezenta de spirit, nu a fost in stare sa se arunce si ea pana la acelasi nivel si sa spuna ceva de genul “Eu m-am maritat cu un tip care castiga ”jde milioane”, e mare director, am facut o nunta superba, ne-am luat casa etc etc”. N-a fost in stare nici macar sa o intrebe daca traieste cumva pe o insula pustie, avand in vedere ca tine sa impartaseasac aceasta maaare bucurie cu o persoana relativ straina.
Oricum, acestea sunt lucruri peste care eu am invatat sa trec cu usurinta – nu m-am enervat nici macar atunci cand persoana proaspat promovata, cu masina, sot, garaj si cumparaturi de la hypermarket a intrebat plina de interes si simpatie: “Da” de Raluca ce s-a mai ales?”
Citește și în ediția tipărită nr. 184, Octombrie 2026 — gratuit pentru abonații ZF. Vezi ediția
