Cultură /Tendinte
Previziuni... terestre
Copiii de 10 ani sunt dependenti de imagine, in 5 ani nu va mai exista gheata in Oceanul Arctic, chelnerii au fost inlocuiti de ecrane cu comanda prin atingere, iar gatitul in propria bucatarie necesita din ce in ce mai multe gadgeturi performante. Acestea sunt doar concluziile ultimului deceniu
Copiii de 10 ani sunt dependenti de imagine, in 5 ani nu va mai exista gheata in Oceanul Arctic, chelnerii au fost inlocuiti de ecrane cu comanda prin atingere, iar gatitul in propria bucatarie necesita din ce in ce mai multe gadgeturi performante. Acestea sunt doar concluziile ultimului deceniu. Iata ce prevad specialistii pentru urmatorii ani.
Fara relatii cu clientii
Cand Clarence Saunders a deschis Piggly Wiggly in 1916, un magazin era un loc in care cumparatorul ii spunea omului din spatele tejghelei ce isi doreste, iar acesta ii aducea produsele si ii lua banii. In magazinele lui Saunders, insa, avea loc ceva neobisnuit. Clientii aveau voie sa se plimbe nestingheriti printre rafturi, sa-si aleaga singuri produsele si abia apoi sa le plateasca.
Magazinul cu “autoservire”, cum l-a numit Saunders cand si-a patentat inventia, avea sa revolutioneze piata de retail, de la aparitia ATM-urilor la “alimenteaza-si singur masina cu benzina”. Companiile adora “self-service”-ul. In primul rand pentru ca scutesc sume impresionante de bani si in al doilea rand pentru ca, paradoxal, clientii platesc extra pentru serviciile de acest gen.
Previziunea lui 2008 – in curand nu va mai exista niciun fel de serviciu de relatii cu clientii. Cei care fac acum aceasta meserie vor fi inlocuiti de niste voci si niste comenzi prestabilite. Nu vor mai exista nici chelneri, sau barmani. Pentru ca au fost deja inclocuiti (in anumite restaurante) de un computer cu touch screen pe care sa va tastati comanda.
Pana si sistemul medical adopta acest nou trend. In Pennsylvania, Heritage Valley Health System va folosi cat de curand niste aparate situate in camera de garda. Acestea au un corp omenesc pe ecran si va indeamna sa atingeti locul care va doare. In functie de asta va veni un doctor care se va ocupa de problemele dumneavoastra. Iar Continental Airlines dezvolta un program prin care sa puteti verifica evolutia zborului dumneavoastra de pe propriul PDA, fara sa fie nevoie sa mai sunati la… relatii cu clientii.
Singurul inconvenient ar fi poate acela ca, daca sunteti impulsivi si va doriti niste informatii pe care robotul nu le ofera in mod curent, nu prea aveti de unde sa le obtineti. Dar aceasta este deja o discutie pe care, cu siguranta, nu o veti avea cu secretara/chelnerul/receptionerul.
Perspective fierbinti
E foarte probabil sa nu putem opri niciodata procesul de incalzire globala. Oceanul Arctic, care a avut parte de niste dezghetari record anul trecut, ar putea fi complet lipsit de gheata pe perioada verii incepand cu 2013. Mult mai devreme decat s-a prevazut si mult mai devreme decat ne-am fi asteptat.
La mai bine de zece ani de la semnarea Tratatului de la Kyoto, ecologistii se straduiesc in continuare sa faca ceea ce stiu mai bine, si anume, sa transmita mesaje de alerta din ce in ce mai dur si mai raspicat. In acest timp, fara prea multa mediatizare, cativa oameni de stiinta au descoperit o metoda de a “raci” planeta prin “geoinginerie”. Principiul acestei metode se bazeaza pe reducerea efectului de sera prin oprirea radiatiilor solare. Tehnica, in schimb, pare demna de un film science-fiction – se iau cateva oglinzi orbitale prin care se trimit razele soarelui inapoi in spatiu, se fertilizeaza oceanele cu fier pentru a absorbite monoxidul de carbon si se vopsesc toate acoperisurile caselor in alb pentru a ajuta la reflexia razelor solare.
Pentru ca metodele deja clasice prin care se lupta impotriva efectului de sera nu par sa dea niciun rezultat, geoingineria ramane singura solutie. Momentul crucial al adoptarii sale a fost in 2006, cand omul de stiinta Paul Crutzen (castigator al Premiului Nobel) a prezentat un tratat conform caruia daca eliberam in spatiu o cantitate suficient de mare de sulf, se creeaza o patura protectoare care va mentine planeta rece. “In ultimii doi ani a ajuns sa fie de la o poveste SF la singura noastra solutie”, spune Ken Cladeira de la Institutul Stiintific Carnegie de la Standford University.
Fals autentic
Daca cititi ingredientele de pe orice bautura racoritoare, veti descoperi cu stupoare ca aceasta contine ceea ce se numeste “arome identic naturale”, pe eticheta supelor la plic scrie “savoare autentica”, iar condimentele au “gust autentic de…”.
Poate parea o gluma la inceput. Cat de autentica poate fi o aroma daca nu e naturala sau daca nu provine din bucatariile bunicilor noastre? Dar, in conditiile in care promovarea produselor ca fiind “autentice” a devenit o obisnuinta in zilele noastre, gluma devine brusc serioasa.
Exista o ciocolata autentic ROM-aneasca, vodca promovata cu sloganul “Alege Autenticitatea”, o companie presedintiala americana in care Mike Huckabee este un “conservator autentic”, un producator de mobila (Highbrowfurniture.com) care se ghideaza dupa motto-ul “Autenticitate. Punct.”, un bar Irish care se lauda cu o atmosfera “autentica” si un stat american (Maryland) unde “chiar si distractia este autentica”.
Consultantii de business James Gilmore si Joseph Pine II au scris o carte despre acest subiect.
In “Autenticitate” (Ed. Harvard Business School) ei au dat vina pe virtualizarea vietii in care traim si explica aceasta fuga dupa realitate, dupa autenticitate ca o incercare de a solutiona desprinderea societatii actuale de context, de viata reala.
Prietenii nu mai sunt prieteni daca nu ii “confirmam” pe Facebook, aproape toti jurnalistii sunt, mai nou, bloggeri sau vloggeri (sau invers), majoritatea mailurilor pe care le primim zilnic sunt spam-uri, mailuri false, traim vieti virtuale in Second Life, iar daca sunam la vreo institutie, cu siguranta ne va raspunde un robot. Nu e de mirare, in aceste imprejurari, ca oamenii sunt foarte inclinati sa cumpere orice produs sau experienta catalogate drept autentice.
Gilmore si Pine sunt faimosi pentru prezicerile lor adeverite. Cu noua ani in urma scriau o carte (“The Experience Economy: Work Is Theatre & Every Business a Stage”) in care explicau ca marile branduri vor ramane pe piata doar daca incep sa vanda “experiente” in loc de simple produse, daca incep sa se promoveze cu ajutorul unor povesti cat mai legate de viata reala. Acum, ei sustin ca fiecare brand trebuie sa fie “autentic” pentru a ramane pe piata si spun ca, in cativa ani, orice produs va fi ales in functie de statutul sau de real/fals.
Sanatate la insistentele sefului
Daca, pentru moment, reformele din sanatate nu sunt chiar primul subiect de discutie care iti vine in minte in pauza de masa inseamna ca esti unul dintre cei 3 din 5 tineri inca neinteresati de viata lor post… tinerete.
Dar, odata cu aparitia obiceiurilor ca viata sedentara, fast-food si un pachet de tigari pe zi si a urmarilor acestora, sefii au inventat un nou slogan “Renunta la viciu ca sa ramai la serviciu!”. Asigurarile de sanatate pentru angajati dateaza in America din 1940, cand 21 de milioane de americani beneficiau de astfel de servicii in urma contractului de munca. Pana in 1950, numarul a crescut la 142 de milioane. Costurile au crescut si ele.
De la 27 de miliarde de dolari in 1960, la 2 trilioane de dolari in 2005. Si, daca la inceput contributia angajatorilor era de 48% din banii care plecau spre asigurarea de sanatate, in 2000, aceasta se micsorase la 15%, conform publicatiei de specialitate New England Journal of Medicine.
Angajatii “s-au rasculat”, dar, la examenul medical, angajatorii le-au dat un ultimatum – “daca veti continua sa va imbolnaviti cu buna stiinta prin obiceiuri nocive, asigurarea de sanatate nu mai este responsabilitatea noastra”. Aceeasi publicatie a facut si un sondaj in urma caruia a reiesit ca 84% dintre americani ar avea mai multa grija de sanatatea lor numai daca… ar insista seful.
Si seful incepe sa insiste din ce in ce mai mult. Verizon Wireless, Microsoft si Dow Chemical acorda prime substantiale angajatilor care slabesc sau renunta la fumat. Numarul celor asistati de “health coaches” creste pe zi ce trece. Marile corporatii ofera deja programe de wellness angajatilor. Unii sefi recurg la masuri si mai drastice. Ii concediaza pe cei care nu renunta la fumat si ii refuza din start pe aplicantii care fumeaza. Si acesta este doar inceputul.
Stiinta din bucatarie
Se prea poate ca, in ultima vreme, incercand cu disperare sa respecti tendintele si cele mai noi descoperiri gastronomice, sa gatesti intr-un mod cu totul “special” – izbesti pastele de perete sa verifici daca sunt fierte, toci carnea si o compari cu poza aceea din revista pentru a vedea cat este de proaspata, adaugi o cantitate de sare care arata bine in palma, dar are un gust cel putin interesant in mancare. Daca doctorii ar practica medicina in acest mod, cu siguranta am fi fost toti morti pana acum. Dar bucatarii “amatori” (mult mai numerosi de la aparitia bucatarilor/staruri TV, care fac ca pregatirea mancarii sa para o indeletnicire “glamorous”) vor invata cat de curand tot ceea ce marii chefi stiu si aplica de 50 de ani incoace: gatitul este mai mult stiinta decat arta sau inspiratie.
Pana acum, s-a remarcat dominatia “alimentelor organice”, dat si a conceptului “slow-food” care militeaza pentru o mancare cat mai sanatoasa si mai naturala. De asemenea, se afirma ca mancarea nu ar trebui preparata la temperaturi ridicate care sa-i anihileze vitaminele.
Aceasta “rezistenta la foc” care a revolutionat nutritionismul in ultimele decenii este astazi combatuta de seful departamentului de chimie de la New York University, Kent Kirshenbaum, cofondatorul asociatiei Experimental Cuisine Collective, care analizeaza metode stiintifice aplicabile in bucatarie. “S-a creat o confuzie intre a trata gastronomia ca pe un proces stiintific si a folosi produse artificiale in prepararea mancarii”, spune Kirshenbaum. In realitate, “cele doua nu deriva una din cealalta. Daca eu gatesc ca un om de stiinta asta nu inseamna ca nu o fac cu fructe si legume proaspete”, completeaza profesorul de la NYU.
Pentru ca majoritatea dintre noi gatim in adevaratul sens al cuvantului doar de sarbatorile legale. Si uneori nici atunci pentru ca exista in supermarketuri semipreparatele sau restaurantele cu livrare la domiciliu. Astfel ca, cei care sunt pasionati de gastronomie vor semana din ce in ce mai mult cu niste “soareci de laborator” care prepara tot felul de experimente la cuptorul lor care are toate caracteristicile unui gadget deja. De la viteza cu care circula aerul cald (care poate ajunge cu usurinta la 100 km/h) la faptul ca poate coace un pui de un kilogram si jumatate in 14 minute.
Sigur ca unele carti de bucate vor fi rescrise, dar la cat de des sunt actualizate informatiile online, nici nu veti observa cand/daca se lanseaza vreun nou “indrumar in bucatarie”. “Este o mare diferenta intre pregatirea oului la 60 de grade Celsius si gatirea acestuia la 61 de grade. In industria alimentara aceasta informatie este folosita pentru a optimiza procesul de preparare. In curand astfel de informatii vor intra si in bucatariile obisnuite”, spune Harold McGee, autorul cartii “On food and cooking: The Science and Lore of the Kitchen”
Cultură /Tendinte
Citește și în ediția tipărită nr. 184, Octombrie 2026 — gratuit pentru abonații ZF. Vezi ediția
