Prea multa perfectiune strica

Am un bun prieten, cu care ma inteleg foarte bine si de care sunt foarte legata. E o companie foarte placuta si imi place sa discut cu el, avand in vedere ca stie (sau are pretentia ca stie) foarte multe lucruri despre tot ce misca in lumea asta, asa ca avem despre ce sa ne contrazicem cat e ziua de lunga. Cu toate astea, nu prea ne vizitam. Mai precis – eu nu prea ma duc pe la el. Din cauza nevestei.

Nu ca as avea o pasiune secreta pentru prietenul in cauza. Nici vorba. Prea ar semana a incest, pentru ca ne avem ca fratii. Numai ca nu o suport pe sotia lui. De ce? Pentru ca e prea perfecta.

Nu caut sa ma scuz, dar zilele de lucru de vreo 12 ore tind sa mai stirbeasca din entuziasmul domestic al unei femei. Cu alte cuvinte, noaptea cand ajung acasa nu prea sar de bucurie la gandul de a da cu aspiratorul sau de a spala faianta sau de a prepara o masa gustoasa compusa din circa cinci feluri de mancare. Nu ca nu mi-ar placea curatenia obsesiva – dimpotriva. Nici n-ar putea fi altfel, pentru ca am gene foarte bune – sa o luam de pilda doar pe mama, care, venind noaptea acasa din vacante primul lucru pe care il facea era sa dea putin cu aspiratorul.

Deci, ca inaintasele mele, sunt si eu de parere ca o casa trebuie sa fie tot timpul impecabil de curata – atat de curata ca si cum nu ar fi locuita. Cred ca mai rau decat sosetele aruncate prin toata casa, componentele de calculator imprastiate prin sufragerie si prin dormitor sau surubelnitele de prin pat ma enerveaza justificarea: “Se vede ca e o casa locuita. Daca ar fi prea multa ordine n-ar avea niciun farmec”.

Dar sotia respectivului e deja cu mult peste performantele mele. Ceea ce mie mi se pare curatenie, pentru ea e doar incalzirea. Ca sa nu mai vorbim ca nu se opreste pana nu freaca aragazul cu periuta de dinti sau lustruieste mobila cu sapte feluri de ceara si solutii. In vreme ce eu nu stiu cum sa ma mai impleticesc de la dus spre pat si adorm la televizor, ea gaseste timp sa croiasca saculeti pe care ii umple cu amestecuri de ierburi parfumate pentru sifonier (pariez ca si cultiva plantele respective pe balcon). Si nu e prea ocupata sa consulte carti exotice de bucate, de unde invata tot felul de retete si le pregateste regulat. Plus ca sterge praful in zone care eu una nici macar nu as banui ca exista sau ca sunt accesibile unui pamatuf.

Cele doua vizite pe care le-am facut in aceasta casa a perfectiunii m-au facut sa-mi jur ca nu voi mai repeta greseala – dupa ce ca am fost supusa unui mini-interogatoriu (“De cate ori stergi praful pe saptamana?”, “Stii ca boxele de la combina trebuie curatate dupa ce sunt demontate in prealabil?”, “Stii sa prepari mancarea cutare?”), s-a mai intamplat si catastrofa de care ma temeam: cand a sosit vremea sa mancam si perfectiunea de sotie a umplut masa cu zeci de feluri de antreuri, al meu partener (hranit bine, de altfel, cu sandvisuri, shaorma si alte asemenea delicatese ale bucatariei internationale), mi-a aruncat o privire melancolica. Parca-mi spunea: “Tu cand o sa fii asa?”

De-atunci n-am mai calcat pe acolo.

raluca.badea@zf.ro

Stil de viață