Care este povestea Ars Ana, unul dintre cele mai interesante proiecte de ceramică și ilustrație: Tot ce iese din atelier nu răspunde unei nevoi funcționale, sunt fabricile care răspund utilului. Piesele create de mână sunt obiecte de lux emoțional

Ideea de a avea un obiect făcut de mână este oarecum o nișă, pentru că de cele mai multe ori logica devine un obstacol în a achiziționa un produs nejustificat de scump, când sunt rafturi întregi de variante aproape similare ieftine. Dar această nejustificare vine dintr-o neînțelegere a unui proces creativ. Arta nu este o necesitate în sensul lumesc, dar prezența ei este aproape obligatorie pentru că ea vorbește sufletului. Și tocmai datorită acestui dialog superior, arta este un lux emoțional. Ana Gurduza, prin intermediul proiectului său artistic Ars Ana, poartă astfel de dialoguri și o va face în continuare pentru că în vremuri atât de zgomotoase glasul frumosului trebuie să se facă auzit.

Ars Ana este un proiect-laborator care investighează ceramica drept materia plastică de aducere în actualitate a tradiției și meșteșugului, translatat în design contemporan, și ilustrația ca mediu de expresie a unei realități traduse. Proiectul a fost lansat în 2019, în paralel cu practica în arhitectură și restaurare, pentru ca abia în 2021 să se actualizeze ca atelier de sine stătător, spune Ana Gurduza, artista din spatele brandului și al conceptului Ars Ana.

„Familia mea se trage din nordul Basarabiei, din regiunea Fălești. Bunelul a fost meșteșugar în ale lemnului, profesor de desen și observator al lumii. Copiii săi, printre care al meu tată, au desenat, însă pentru nici unul din ei desenul nu s-a materializat într-o preocupare a vieții. Îmi doresc să cred că prin mine rodește acel talent însămânțat cu generații în urmă, plămădită fiind să fiu creator de imagini și povești. Familia m-a susținut în acest drum și în abaterile de la el“, spune Ana Gurduza. S-a născut în Chișinău în 1992 și a studiat până la maturitate pictura și literatura în Republica Moldova. „Eram un copil cititor, căruia îi plăcea să dese-neze, acesta era refugiul meu intim.“

A studiat la Chișinău pictura, la Școala de Arte Valeriu Poliakov timp șase ani, iar apoi s-a mutat la București, unde a absolvit școala și masteratul la Facultatea de arhitectură Ion Mincu, după alți șase ani de studiu.

„După absolvire, am practicat arhitectura de restaurare sub tutela arhitectului Șerban Sturdza, fotografia sub tutela lui Francisc Ferko Mraz și ceramica sub grija lui Marius Stanciu, prietenul care m-a introdus în această lume. În prezent, adunând toate experiențele precedente, am grijă de propriul atelier de ceramică și pictură.“

Spune că după ce a urmat studiile de arhitectură, a fost patru ani parte din atelierul de restaurare Prodid, sub îndrumarea lui Șerban Sturdza.

„Au fost ani în care am învățat nu doar despre cursul unui proiect de arhitectură, ci și despre gestionarea lui, despre cunoștințe legislative, financiare, logică, conceptualizare, despre relații umane, feluri de a comunica și a fi responsabil. Toate aceste instrumente au devenit schelet pentru propriul meu atelier care, chiar dacă are ca preocupare arta și meșteșugul, a preluat felul acesta de a funcționa în drumul spre antreprenoriat.“ Admite că primul an a fost cel mai greu, cu cele mai multe învățături și greșeli.

„Am pornit pe un drum ca un fals antreprenor, eu nu aveam idee cum se creează capital, ce este acela profit, cost și preț, iar ceea ce făceam nu avea sens într-o logică financiară. Cream obiecte dintr-o chemare lăuntrică, fără un plan sau o înțelegere a adevăratelor nevoi pe piață. Scopul nu era să fac bani, ci să răspândesc ideea artei și a meșteșugului și pentru asta să fiu remunerată.“

Dar chiar și în această ilogică (lipsă de logică) financiară, obiectele realizate de Ana Gurduza și-au găsit iubitorii, pentru că până la urmă numai iubirea și înțelegerea unui meșteșug în profunzimea sa te pot determina să plătești prețul asociat unui astfel de obiect.

„Într-o lume abundată de obiecte și consum, piesele create de mână sunt piese încete, care primesc fiecare în parte atenția creatorului, sunt piese unice, obiecte de lux emoțional, imperfecte, înzestrate cu sens și gând despre cum poate fi un obiect și care este rostul lui în lume. Tot ce iese din atelierul de ceramică nu răspunde unei nevoi funcționale, sunt fabricile care răspund utilului.“ Gândul de a avea un obiect făcut de mână nu este o practică răspândită, spune Ana Gurduza, dar uneori devine o necesitate. „Dintr-o parte, arta este cea mai mare necesitate, ea vorbește sufletului. Și din altă parte, ea nu este utilă în sensul lumesc.“

Piesele semnate de ea atrag atenția, aproape paradoxal, prin simplitate. „Creez obiecte de lux emoțional. Luxul reiese din manualitate și respectiv unicitate tactilă.“

Spune că în cazul său, sursele de inspirație sunt de cele mai multe ori adânc internalizate, inconștiente. „Lumea animală, lumea spiritelor, a poveștilor, a poeziei, a religiei îmi sunt forme de a fi, transpuse în obiect. Ciclul complet se încheie însă când făuritura aduce bucurie celorlalți, acesta îi este scopul și prin împlinirea lui bucură creatorul.“

Ana Gurduza folosește mult albastru, culoare care aparține cerului, apei și imaginii divine. „Am ales albastrul și pentru că am ales oxidul de cobalt. Nu doar pentru că inima mea vorbește în albastru, dar și pentru că este cel mai stabil pigment, care-mi dă posibilitatea să creez imagini precise, dar și volatile. Pe drum experimentez alte practici și tehnici, dezvolt ideea de basorelief, care duce la limită ideea de imperceptibil, de umbră și lumină.“

În prezent, Ars Ana este o casă-atelier, un loc în care se concep forme și idei, se învață ceramică și pictură, se nasc cărți și prietenii. „Atelierul este în București, în inima orașului vechi, în fosta mahala a Bisericii Sfântul Gheorghe, într-o casă de la 1885, pe care o locuiesc și o folosesc ca atelier-casă.“ Ana Gurduza spune că a ales o casă de vechi meșteșugari, într-un efort de reconectare cu trecutul, dar și ca modalitate de a crea comunități într-un spațiu autentic, alături de oameni invitați la un ceai fierbinte la căldura sobei.

„Am o deosebită iubire pentru aceste case vechi, bătrâne, care ne-ar povesti atâtea de-ar ști să vorbească. Trăim la București o ucidere lentă, sub văzul tuturor, a caselor mândre, dar vechi. Eu am ales o asemenea casă (pentru atelier – n. red.) pentru că le valorez, vreau să le îngrijesc și să le mențin vii. Locuiesc acum în propria rană, de multe ori am gânduri duplicitare, trebuie să fii un anumit tip de om ca să poți locui într-o casă veche, știe doar cel ce o face.“

Spune că acum în meșteșugul său este ajutată de mulți oameni, dar că nu are o echipă permanentă. Poate în viitor, pentru că munca sa este tot mai vizibilă, cel mai cunoscut proiect fiind cel al seriei de cărți poștale cu proverbe românești ilustrate.

„Proiectul a apărut din intenția de a translata elementele de patrimoniu în contemporan. Seria de cărți poștale pe care am creat-o vrea să ne conecteze la moștenirea românească, dar și să ofere un fel contemporan de conectare cu trecutul adus în prezent, să schimbe felul în care privim cuvintele și expresiile.“

În acest moment, piesele realizate de Ana Gurduza sunt disponibile pe pagina de Instagram Ars Ana (în lucru este și viitorul site), în librăriile bucureștene precum Cărturești, dar și în magazine precum Ototo.

„Îmi doresc ca atelierul să crească frumos. Să fac pictură tot mai mândră și să diseminez din sensibilul lumii ce ne cuprinde.

Mi-aș dori să răspândesc gândul despre importanța artei în viețile fiecăruia, să pot povesti despre cât de relevantă este pentru a ne conecta cu transcendentul. Această misiune de a crea, dar și de a povesti despre importanța frumosului este pentru mine forța motrice care împinge carul mare.“

Iar Ana Gurduza și-ar mai dori ceva, într-un loc albastru, culoarea care unește toată frumusețea artei sale. „Mi-aș mai dori timp cu puține griji, în care să mă odihnesc privind rotița lucrurilor. Să am vreme să greșesc, să inventez obiecte noi, să pictez în voie într-un atelier-casă cu grădină, poate la mal de mare.“

Cultură