Poveste din cartierul lui Margo

Totul incepe cu un mic film in film: prostituata Margo si-a cumparat o camera video si isi face un fel de jurnal in imagini. E un moment simbolic, care semnifica, intr-un fel, intoarcerea personajului catre sine. Camera video si moartea mamei o fac sa isi dea seama de mizeria morala in care traieste si sa ia atitudine – incet, greu si cu hopuri.
Dar, de fapt, totul depinde de perspectiva si chiar numele pesonajului principal poate fi un exemplu. “Margo” poate fi o regina sau doar diminutivul Margaretei din Sovaca. Iar “filmul” ei poate fi doar joaca unui amator sau o incercare de a se regasi.
Ioan Carmazan e cunoscut in primul rand pentru filmul din 2003, “Raport despre starea natiunii”, al carui scenarist si regizor a fost. De data aceasta insa povestea i-a fost adusa de scenaristul George Dogaru, inspirat de viata unei fete dintr-un camin studentesc. “Margo este un film despre jocul cu viata. (…) Sansa este undeva pe langa noi, ii dam cu piciorul, mai vine, ii mai dam o data cu piciorul…”, spun ei.
Margo nu e o prostituata de rand, dar nici nu a ajuns la “statutul de lux”. E o fata de la tara, fortata de tatal vitreg sa se prostitueze, ceea ce poate ii usureaza decizia de a se lasa de “meserie”.
Nici sentimental nu e complet pierduta – desi nu a mai dat pe acasa de ani de zile, are nostalgia familiei si isi cumpara din cand in cand animale din plus.
Dar Margo nu e singurul personaj care merita atentie. Si celelalte sunt bine conturate – de la prietenele ei, la indragostitul insistent (Marius Vizante) sau cele doua surori. Dar deliciul il face “cuplul” Alexandrina Halic – Marius Vizante (mama de treaba, dar dominatoare si fiul holtei, fotograf la o revista pentru femei).
La fel, travestiul introdus in scena la inmormantarea in sat. Si, in sfarsit, actorii reusesc sa nu para actori. Dincolo de personajele principale, se remarca femeia din tren si portarul caminului, care probabil ca nici nu sunt actori, de aici si naturaletea lor…. Filmul marcheaza cateva debuturi actoricesti pe marele ecran (Cristina Cioran, Paula Chirila), dar si “debutul” lui Vladimir Gaitan intr-un rol negativ. In plus, Maia Morgenstern are o scurta aparitie, in rolul mamei vitrege.
O comparatie cu “Pretty Woman” nu ii face bine filmului si nici nu e potrivita. E o poveste “general umana”, despre o prostituata “reeducata”, dar in mare parte e o poveste romaneasca – de la atmosfera caminelor studentesti la umorul suprarealist al personajelor de la inmormantare. Asa ca ingredientele filmelor “pur romanesti” sunt inevitabile: limbaj licentios, scene de isterie, mizerie…
Printre partile frumoase se numara insa replica “amenintatoare” “Am sa va jelesc pe toti!” si, nu in ultimul rand, imaginile (mai ales Margo fumand in copac sau casa cu un trunchi inauntru).
“Margo” te face de cateva ori sa si zambesti, dar te si cutremura, pe alocuri, ceea ce, in opinia lui Woody Allen, ar insemna ca regizorul si scenaristul au lucrat bine.
Nu el spunea “daca filmul meu face un singur spectator nefericit inseamna ca mi-am facut treaba”?

Regia: Ioan Carmazan
Cu: Cristina Cioran, Marius Florea Vizante
Din 1 septembrie

Stil de viață /FILM