Postumia, Afrodita si parintii sadici
Printre cunostintele mele se numara si o ... Postumia - inalta, slaba si permanent deprimata. Poate din cauza ca e doar o cunostinta nu am indraznit niciodata sa o intreb cum de s-a procopsit cu un asemenea nume. Oricum, din cand in cand ma surprind facand tot felul de supozitii: cea mai evidenta ar fi moartea unuia dintre parinti, poate imediat dupa nasterea micutei Postumia, probabil socat ca,…
Printre cunostintele mele se numara si o … Postumia – inalta, slaba si permanent deprimata. Poate din cauza ca e doar o cunostinta nu am indraznit niciodata sa o intreb cum de s-a procopsit cu un asemenea nume. Oricum, din cand in cand ma surprind facand tot felul de supozitii: cea mai evidenta ar fi moartea unuia dintre parinti, poate imediat dupa nasterea micutei Postumia, probabil socat ca, in loc sa fie blonda cu ochi albastri era cat se poate de bruneta. Dar am totusi senzatia ca parintii “operei postume” sunt bine sanatosi (fizic) sau cel putin asa reiese din cate o conversatie razleata. Ma gandesc atunci ca, poate, mama ei a fost impresionata peste masura de cine stie ce poezii postume pe care le savura in timpul sarcinii laolalta cu torturi de ciocolata garnisite cu castraveti murati si alte asemenea delicatese preferate de femeile gravide. Oricum, cert este ca in prezenta Postumiei nimeni nu rade prea tare, poate si pentru ca, in ton cu numele, se imbraca numai in negru si e fascinata de cavouri. Toate cunostintele mele asteapta cu nerabdare ca Postumia sa aiba, la randul ei, un copil, iar, pana atunci, pariurile asupra posibilelor nume sunt in toi: Lumanarica si Hades sunt deocamdata in top.
Ajung adesea la o farmacie de unde ma aprovizionez cu cantitati deloc neglijabile de vitamine antistres (cred ca, indirect, seful meu este responsabil pentru o parte importanta din cifra de afaceri a farmaciei cu pricina). De cele mai multe ori, tratez cu o farmacista botezata, de niste parinti fie sadici fie orbi, Venus. Pe langa faptul ca prenumele grecesc este asortat ca nuca in perete cu un nume cat se poate de neaos romanesc (un “escu” daca nu ma insel), Afrodita bucuresteana tradeaza faptul ca aici nu exista spuma Mediteranei, ci doar vascoasa si poluata Dambovita. Problema ei este ca, in calitate de farmacista, e nevoita sa poarte mereu ecusonul de identificare, astfel incat cred ca ar fi mai sanatos sa adopte un pseudonim. In locul ei as angaja un avocat si i-as obliga pe parinti sa-mi plateasca o operatie estetica sau costurile sedintelor la psihiatru.
Pot totusi intelege, pana la un punct, de ce parintii si-ar numi copiii Venus sau Apolo – este ceea ce englezii numesc “wishful thinking” – mai pe romaneste, speranta ca urmasul sa aiba aceleasi trasaturi sau un destin identic cu al personajelor respective. Dar imi place sa cred ca cei care isi numesc odrasla Desdemona sau Maria-Antoaneta nu se calauzesc dupa acelasi principiu. raluca.badea@zf.ro
Citește și în ediția tipărită nr. 184, Octombrie 2026 — gratuit pentru abonații ZF. Vezi ediția
