Playlist pentru 2021. Graiul sufletului
Cătălin Drăguleanu lucrează pentru italienii de la Ariston Thermo de mai bine de zece ani. Din 2014, are pe mână un business care încălzește casele din România cu centrale termice, un element de confort considerabil mai ales în Bucureștiul zilelor…

Cătălin Drăguleanu lucrează pentru italienii de la Ariston Thermo de mai bine de zece ani. Din 2014, are pe mână un business care încălzește casele din România cu centrale termice, un element de confort considerabil mai ales în Bucureștiul zilelor noastre. Când însă nu este country manager, se delectează cu note melodioase, dar nu de muzică country. Duce dorul concertelor de altădată, de dinainte de pandemie, și a mers cu pasiunea lui pentru muzică la nivelul următor: învață să „îmblânzească“ pianul și chitara. Singur sau acompaniat de fiul lui de patru ani.
Ce înseamnă muzica pentru dumneavoastră? Dacă ar fi să ne dați o scurtă definiție a rolului pe care muzica îl joacă în viața dumneavoastră personală și profesională, care ar fi aceea?
Am fost pasionat de muzică încă de tânăr și nu îmi pot imagina o zi fără să ascult muzică. Nu am studiat vreun instrument în tinerețe, dar fiind pasionat, mi-am creat în timp o cultură muzicală, mi-am conturat genurile preferate și continui să-mi cultiv această pasiune. Ascult muzică acasă, în mașină, în concedii și cu orice ocazie, atât cât îmi permite timpul liber, iar genul diferă în funcție de stare. Pasiunea pentru muzică în general, dar și pentru anumite trupe, m-a determinat să ascult live-uri constant și am mers regulat la concerte atât în România, cât și în străinătate.
Care este prima dumneavoastră amintire legată de muzică și cum v-a influențat ea ulterior?
Nu am neapărat o ordine cronologică, dar am multe amintiri legate de muzică, m-a însoțit toată viața, începând din adolescență, trecând prin genuri diferite, încercarea de a cânta la diverse instrumente acasă sau chiar pe o scenă, într-un cor. „Muzica este graiul sufletului“, spunea Beethoven, și cred că ne însoțește de-a lungul întregii vieți, chiar dacă gusturile se „maturizează“ odată cu noi și fiecare își găsește un gen care-l definește.
Care sunt genurile muzicale pe care le preferați și de ce? Ce muzică alegeți să ascultați, spre exemplu, când faceți sport sau când lucrați acasă sau când, pur și simplu, vreți să vă relaxați?
Ascult multe genuri, îmi place să spun că prefer muzica bună, dar cred că îmi este mai ușor să spun ce nu prefer. Nu sunt un fan al muzicii comerciale, dance în general, și nu sunt deloc atras de genuri cu prea multe influențe orientale sau de muzica country. De când am început să ascult muzică într-un mod conștient, am fost atras de rock și ce reprezintă el, dar genurile ascultate s-au schimbat pe parcurs, au evoluat odată cu mine și am ajuns la muzica clasică sau jazz. Am o afinitate pentru trupe din zona britanică, dar nu numai, și îl apreciez în mod deosebit pe Sinatra.
Spre exemplu, artiștii preferați încep cu Pink Floyd, Queen, Radiohead și U2 și merg până la Nina Simone, dar și până la o serie de artiști noi, mai puțin cunoscuți. Cred că există o melodie, un artist pentru fiecare moment al zilei, pentru fiecare stare și muzica ne însoțește permanent, ca într-un film.
Ce artist român/ trupă (din prezent sau istorie) este favoritul/ favorita dumneavoastră și de ce?
Ascult câteva programe care promovează noii artiști locali, deși nu putem spune că avem o adevărată industrie în acest domeniu, dar cum nu sunt un fan al muzicii de dans, ascult preponderent una-două stații radio, mai puțin comerciale. Am mai multi artiști români preferați, printre care trupa The Mono Jacks.
Care este concertul la care ați participat și care v-a rămas în minte? Ce vă amintiți de atunci?
Greu de spus, am fost la multe concerte și abia aștept să merg din nou. Unele mi-au plăcut pentru atmosferă, cum a fost cel al Rolling Stone, chiar la București, altele au fost deosebite pentru că eram un mare admirator, cum au fost nenumăratele concerte U2 la care am participat, cum ar fi concertul Pink Floyd, una din trupele mele preferate, dar și concertul lui Leonard Cohen, alt stil, altă atmosferă, tot la București, dar o experiență total diferită și memorabilă. Prima amintire legată de un concert este cea de la venirea lui Michael Jackson în România. Nu aveam nici 18 ani, așa ceva nu uiți niciodată, chiar și trecând prin filtrul vârstei de azi.
Care este device-ul pe care alegeți să-l folosiți atunci când ascultați muzică?
Depinde de locul în care mă aflu. Am posturi de radio preferate, de la care nu mă abat, am câteva surse pentru melodii noi, utilizez Shazam imediat ce aud ceva care îmi place și folosesc Apple Music.
Ce melodie aveți la ringtone-ul telefonului?
Nick Cave, „Red Right Hand“.
A fost vreodată muzica o opțiune pentru dumneavoastră în ceea ce privește cariera profesională? Povestiți-ne.
Din păcate nu a fost. Am pornit în viața de om matur destul de devreme, am fost obligat să-mi susțin familia încă de timpuriu și m-am orientat către o profesie mai pragmatică. A face muzică presupune un talent nativ, este o meserie vocațională și nu am avut încredere că aș fi fost suficient de bun în acest sens. Chiar dacă muzica a rămas în viața mea la nivel de pasiune, cum niciodată nu este prea târziu, am un pian digital acasă la care exersez în timpul liber și mai nou, cu ocazia ultimului Crăciun, mi-am cumpărat și o chitară, un instrument strâns legat de adolescența mea și de apropierea de muzica rock. Nu pot spune că am mult timp pentru a exersa, dar mă adaptez și, mai ales în weekend, cânt alături de băiețelul meu de patru ani, căruia încerc pe cât posibil să-i stimulez gustul pentru muzică.
Ne puteți da un scurt playlist, de 5-10 melodii preferate pe care le ascultați în această perioadă pe repeat?
Playlistul variază în funcție de momentul zilei, de stare, dar de obicei este alcătuit din melodii „all time favourite“ și câteva care, dintr-un motiv sau altul, intră în „heavy rotation“ într-o anumită perioadă. M-am uitat acum, de curiozitate, playlistul meu „Favourites“ are 196 de melodii, diferite una de cealaltă, deci e greu să fac o selecție. Dacă ar fi să încerc totuși, sigur aș include câteva melodii „clasice“: „Comfortly Numb“ de la Pink Floyd; „Heroes“ a lui David Bowie (sau în interpretarea celor de la Depeche Mode, o variantă mai recentă); „Summer Wind“ – Frank Sinatra; „Under Pressure“ – Queen; „High Tune“ – Greta Van Fleet. Acum, de exemplu, ascult foarte des niște melodii pe care băiețelul meu le-a auzit în filmele lui de desene animate și mi le cere neîncetat, deja ne face el playlistul: AC/DC – „Back in Black“ sau Beastie Boys – „No Sleep till Brooklyn“.

Citește și în ediția tipărită nr. 184, Octombrie 2026 — gratuit pentru abonații ZF. Vezi ediția