O placă de teracotă care a ajuns întâmplător în mâinile lui și pe care a recondiționat-o a născut în Carol Laszlo pasiunea pentru lucratul cu acest material. A fost primul pas în povestea fabricii de sobe de teracotă Amrita din Târgu-Secuiesc

O placă de teracotă care a ajuns întâmplător în mâinile lui și pe care a recondiționat-o a născut în Carol Laszlo pasiunea pentru lucratul cu acest material. A fost primul pas în punerea bazelor unei fabrici de sobe de teracotă la Târgu-Secuiesc, afacerea fiind ținută în picioare astăzi chiar de el împreună cu fiul său Zsolt. Povestea poartă titlul Amrita.

Era octombrie 1990 atunci când Carol Laszlo renunța la locul de muncă pe care îl avea ca inginer geolog la un centru de exploatare a țițeiului și se angaja la Palatul Copiilor și al elevilor din Târgu-Secuiesc, județul Covasna, pentru a conduce cercul de ceramică, unde, vreme de 17 ani, le-a predat copiilor cu vârste cuprinse între 4 și 16 ani. În acea perioadă a ajuns în mâinile sale un exemplar deteriorat de cahlă de teracotă din secolul al XVI-lea, pe care Carol l-a reconstruit. În același timp, în el se construia o nouă pasiune. Treptat, a dezvoltat relații bune cu muzeele din zonă și a început să refacă mai multe modele de cahle, folosite ca decoruri de pus pe perete.

„În anul 2006, am primit prima solicitare pentru realizarea plăcilor de teracotă pentru o întreagă sobă care urma a se construi într-un conac boieresc din Turia, o comună de lângă Târgu- Secuiesc. În următorul an, am primit mai multe astfel de solicitări, de aceea ne-am gândit să realizăm un business din fabricarea unor sobe și șeminee de teracotă deosebite pentru piața din România“, povestește Zsolt Laszlo, fiul lui Carol.

El s-a întors în 2006 acasă, în Târgu-Secuiesc, după anii de facultate petrecuți în Cluj-Napoca, unde a terminat Științe Economice, secția marketing. Un an mai târziu, a început activitatea fabricii Amrita, cu doar doi angajați,

într-un spațiu închiriat, într-o secție de producție de 100 de metri pătrați aflată într-o veche fabrică din oraș. Acolo se produceau piese ceramice pentru industria electrotehnică, așa că familia Laszlo a putut folosi cuptoarele disponibile pentru arderea cahlelor și a elementelor fabricate. În 2012, tatăl și fiul cumpărau cuptoare electrice proprii, prin care au reușit să scadă cantitatea de rebuturi și să ajungă, astfel, la o calitate mai bună a produselor finite. Astăzi, Amrita numără patru angajați.

„Împreună cu sobarii cu care colaborăm, am început să dezvoltăm sortimentul de piese ceramice necesare la construcția sobelor, cum ar fi piese de soclu sau diferite cornișe. Prin 2010, am făcut primele reconstrucții de cahle săsești, la care modelul floral este pictat în culoarea albastră pe fond alb.“

La sobele pictate, echipa Amrita folosește argilă albă și praf de șamotă pentru producția plăcilor de teracotă, materia primă fiind adusă din Germania. Praful de șamotă din compoziția ceramicii permite o acumulare de căldură mai mare, spre deosebire de nisipul folosit în alte fabrici de sobe.

„Investiția inițială a fost o sumă foarte mică, de câteva mii de lei, doar pentru câteva utilaje și scule mici pe care le foloseam pentru prelucrarea argilei și pregătirea materiei prime. Am avut o ascensiune lentă și a capacităților de producție, și a vânzărilor. Majoritatea utilajelor le-am cumpărat de pe piața second-hand, abia acum ne pregătim să le schimbăm cu unele noi.“

Zsolt Laszlo estimează că dacă acum ar porni din nou de la zero, la capacitatea actuală de producție, ar avea nevoie de investiții de minimum 200.000 de euro, fără a lua în calcul și spațiul propriu-zis pentru producție. Financiar, Amrita a însemnat o cifră de afaceri de aproape 692.000 de lei (140.000 de euro) în 2020, cu un profit de aproximativ 55.000 de lei.

„Lucrăm mai ales pentru cupluri tinere, familii cu copii mai mici, dar primim solicitări și de la arhitecți pentru realizarea unor proiecte mai inedite.“ Fiindcă în anii trecuți nu au găsit în țară componentele calitative necesare construcției sobelor de teracotă, au început să importe uși de sobă din fontă care garantează închiderea etanșă, dar aduc și uși pentru cuptoare exterioare, plite din fontă cu grosime mare, clapete de aducțiune și cărămidă și plăci de șamotă germană. „De atunci, mulți sobari ne solicită ajutorul cu aceste materiale și încercăm să ne dezvoltăm și în această direcție.“

Toată activitatea Amrita se întâmplă în atelierul din Târgu- Secuiesc, într-o hală închiriată de 390 de metri pătrați, alta decât cea unde a început businessul. Vânzările se întind peste tot în țară, unde materialul ceramic pentru sobă este livrat în formă paletizată, dar și peste granițe, Amrita trimițând plăcile necesare până în Franța, Ungaria, Germania și Austria. Realizarea unei sobe durează între cinci și opt săptămâni, iar de montaj se ocupă meșterii sobari colaboratori cu care lucrează Amrita.

Practic, atelierul din Târgu- Secuiesc produce toate elementele necesare pentru construcția unei sobe sau a unui șemineu. Echipa Amrita participă, de asemenea, și la proiecte de restaurări de patrimoniu, precum cea a șemineului deschis din sacristia bisericii din Biertan. În 2021, atelierul din Covasna a produs și țiglele glazurate pentru lucrările de restaurare a Muzeului Național Secuiesc din Sfântu Gheorghe, precum și patru sobe tradiționale pentru case memoriale din zona Harghita.

„Fiindcă producem sobe și șeminee personalizate, din plăci executate manual, prețurile noastre se situează în categoria high-end.“ La o sobă de teracotă gata construită, prețul de pornire este de aproximativ 3.500 de euro, dar poate trece și de 7.000-8.000 de euro în cazul unei sobe de dimensiuni mari, din plăci pictate manual, construită cu ușă cu sticlă dublă și aducțiune de aer exterior și șamotă germană la interior, explică Zsolt Laszlo.

În producție, se folosesc două linii de fabricație cu două tehnologii diferite. Pentru plăcile de teracotă realizate prin presare manuală, meșterii de la Amrita exploatează argila necesară dintr-o mină din apropiere, o prelucrează, o curăță de resturile vegetale, adaugă peste ea praf de șamotă și argilă pură, apoi introduc totul într-un mixer mare, proces la finalul căruia se obține un lut omogen. În matrițele de ghips, se bate manual lutul, pentru a prelua forma de pe matriță, iar pe spatele plăcii se construiește rama de îmbinare, apoi piesa este gata. Mai rămân de corectat imperfecțiunile, iar ulterior uscarea.

„După o perioadă de aproximativ două săptămâni, va pierde majoritatea apei din structură și poate fi introdusă în cuptor pentru prima ardere, pe care o numim «biscuitare». După ce ies din cuptor, se verifică fiecare piesă, să nu fie spartă, să nu existe crăpături.“

Se pregătește glazura de culoarea potrivită, iar aceasta se pulverizează cu un pistol pe suprafața plăcii, după care piesele intră în cuptor pentru a doua ardere, prin care își dobândesc culoarea finală înainte de a fi livrate către clienți.

„Fabricăm plăci de teracotă și prin turnare, când, pe baza unei alte rețete, obținem o masă ceramică cu vâscozitate mare, dar cu conținut de apă foarte mic. Plăcile se întăresc în câteva ore după ce le turnăm în matrițele din ghips.“ Din acest moment, ele sunt uscate, arse și glazurate, la fel cum sunt și plăcile fabricate prin presare manuală.

În tot acest proces, sunt multe momente în care se poate greși, spune Zsolt Laszlo. Cel mai ușor să comiți erori este însă în timpul glazurării. Doar după ardere se poate vedea culoarea finală a glazurii, deci după aproximativ trei zile, după ce cuptorul s-a răcit. Culoarea și uniformitatea glazurii de pe plăci depind și de grosimea stratului de glazură, de aceea este important ca un singur om să realizeze întregul proces de la cap la coadă. Există însă și proiecte mai provocatoare decât altele.

„Acum doi ani, am participat la restaurarea unei steme pentru Muzeul Secuiesc al Ciucului, o stemă de pe o clădire monumentală, care a fost dată jos pe timpul comunismului și aruncată ca moloz. A fost un puzzle veritabil să identificăm locul pieselor găsite, pentru ca stema să fie întreagă din nou. Au fost și componente lipsă, pe care le-am realizat din lut.“

În ceea ce privește încadrarea sobelor de teracotă în designul interior al locuințelor, Zsolt Laszlo spune că acestea pot fi adevărate puncte de atracție.

„Nu trebuie să ne gândim la teracotele maro cu care ne-am obișnuit în timpul comunismului.“ Sobele de azi pot avea diferite forme, dimensiuni, dar și coloristică. Pot fi dotate cu ușă cu sticlă, pentru a bucura proprietarii de o vedere asupra focului.

„Dacă soba este construită conform noilor prevederi din construcții, cu materiale adecvate, o familie se poate bucura de ea vreme de mai multe generații. Trebuie doar asigurată curățarea periodică.“

Pandemia a dat și mai multă importanță sobelor și șemineelor, în paralel cu dependența de furnizorii de energie. Soba este însă independentă de energia electrică și poate asigura încălzirea unui living. Așa că fondatorii Amrita au remarcat o creștere de 60-70% a cererii de sobe de teracotă de la începutul pandemiei.

„În acest an, ne-am propus să schimbăm cuptoarele electrice cu unele noi, pentru a ridica nivelul de calitate al glazurării. Iar în termen de cinci ani, dorim să ne mutăm într-o clădire de producție proprie, unde să avem o sală de prezentare mare și un spațiu mai generos pentru producție“, dezvăluie Zsolt Laszlo planurile de dezvoltare.

Carol Laszlo și Zsolt Laszlo (fiul lui Carol), fondatorii Amrita: „Lucrăm mai ales pentru cupluri tinere, familii cu copii mai mici, dar primim solicitări și de la arhitecți pentru realizarea unor proiecte mai inedite.“

„Fiindcă producem sobe și șeminee personalizate, din plăci executate manual, prețurile noastre se situează în categoria high-end.“

Cultură