Piscinomania sufoca Romania

Intamplator, am aflat de un club de karaoke, caruia i se tot facea reclama. Curiozitatea m-a impins, intr-o sambata seara, in Onix – undeva prin Complexul Regie din Bucuresti. Si am ajuns la vorba marelui Shakespeare: “Mult zgomot pentru nimic”, fiindca localul nu se ridica nicidecum la standardele mult mediatizate. Intrarea era libera, motiv pentru consumatori sa se inghesuie cata frunza si iarba ca otomanii la atac (alt citat din clasici…). Agitatie mare, fum, aer irespirabil – probabil nu s-a auzit aici de aer conditionat. Abia mi-am croit loc pana la masa rezervata care se afla, culmea, langa toaleta. Un avantaj as spune fiindca, la nevoie, nu trebuia sa innot prin multime pana la locul mult vizitat, dar a carui miros iti taia tot cheful de viata. Mobilierul din lemn masiv vopsit in culori inchise era deosebit de incomod si servea, mai mult, ca ring de dans pentru ca, oricum nu prea era spatiu amenajat pentru cei cu energie prea multa. La intrarea in club se afla o amarata de piscina extrem de murdara in care nu se scalda nimeni. Nu mi-ar fi atras atentia daca dj-ul nu ar fi urlat: “Bine ati venit la piscinomaniaaaa!”. Colac peste pupaza, omul cu microfonul incerca sa anime publicul cu texte de doi bani, de genul “Sunteti cool!” ori, “Sunteti niste adevarati!”, in stilul oratoriei specifice discotecilor din satele limitrofe Vasluiului. In ciuda acestui lucru, consumatorii erau destul de bine imbracati, iar domnisoarele erau gatite parca pentru o petrecere privata la Ritz. In ceea ce priveste muzica, lucrurile stau la fel de prost. Cate o ora de house, una de latino, alta de r’n’b… O varza de stiluri din care nu intelegeai nimic. Peretii clubului sunt decorati cu placute in genul celor aflate pe autostrazile americane, indicatoare catre Las Vegas, Manhatten, Chicago. In rest, nu se putea distinge prea mare lucru. Prost gust, muzica proasta. Intr-un singur cuvant, o seara ratata. Chelneritele purtau la gat papion rosu nu erau foarte fericite de faptul ca si-au ales o asemenea meserie, iar daca faceai imprudenta de a sparge, din greseala, un pahar, se tineau card dupa tihne urland mai ceva ca muzica din boxe “trebuie sa platesti pentru asta!”. In schimb, seara incheiat cu buna dispozitie. Si asta pentru ca acel concurs de karaoke care m-a facut sa merg la Onix nu s-a mai tinut. Din lipsa de talente.

Stil de viață