Picturi pe panza si infuzii de fructe

Ravel. Sau Chopin. Un sevalet la intrare. Miros de cafea proaspata si ceai de fructe. Un atelier cochet in Bucurestiul vechi. Si o galerie cu meniu de cafenea.
Asa s-ar descrie in cateva cuvinte atmosfera din Atelier Caffe. Cel de pe strada Selari, numarul 7, caci galeria-cafenea mai are o “reprezentanta” destul de aproape, pe Gabroveni. N-am mai auzit muzica clasica in vreo cafenea din Bucuresti. Asa cum nu mi s-a intamplat ca fundalul sonor sa fie foarte redus (ca volum). Atat de redus incat m-am simtit obligata sa vorbesc in soapta. Din respect pentru ceilalti “vizitatori” ai galeriei. Sau pentru picturile de pe pereti.
Localul micut din orasul vechi este format dintr-o singura camera “polivalenta”. Daca luam in considerare barul – “masa comuna” care ocupa tot spatiul central al incaperii si mirosul de cafea (sau ceai), am putea spune ca ne aflam intr-un local pentru connaisseuri. Daca intram doar sa admiram panzele de pe pereti, nu e nicio problema pentru ca Atelier Caffe seamana foarte mult cu o galerie.
Langa geamul de la intrare mai este o singura masa rotunda cu trei scaune. De aici se poate admira tot interiorul, dar mai ales strada. Contrastul dintre sevaletele lucrate cu migala si cladirile darapanate e in sine o opera de arta.
Interiorul, in stil modernist, este realizat astfel incat sa explice toate functiile spatiului. Peretii au fost varuiti in alb, insa nu li s-a pierdut farmecul. Se vede, totusi, migala constructorilor care au imbinat randurile de caramizi ca pe niste impletituri cu modele – in forma de braduti, cu bolte sau chiar asezate unele sub altele.
Pe alocuri peretii sunt imbracati cu placaj pentru a evidentia cat mai bine panzele expuse aici. De altfel si spoturile montate pe tavan indeplinesc (cu succes) aceeasi functie.
Meniul localului compenseaza (s-ar putea spune) linistea din cafenea. Doar daca rasfoiesti cateva pagini descoperi un “vartej” de arome: fie de ceai, fie de cafea.
N-am putut rezista unei infuzii, asa ca am ales Sogno d’Amore – cu karkade, rosa canina, coaja de portocala, mar, uvetta passolina, bucati de piersica, pere, sambuco, fiordalisa si alte arome. Mi s-a adus mai intai cana multicolora asortata la numele infuziei, caci purta inscriptia “voglia di te”.
Apoi a venit recipientul cu infuzia. Un fel de “ceainic cu presa” cu ajutorul caruia imi puteam prepara infuzia dupa bunul plac. Am avut de ales si intre numeroasele pliculete cu zahar care puteau fi (si ele) asortate cu bautura din ceasca, avand variante mai “light” sau mai concentrate.
Incantata de aroma ceaiului am mai citit din meniu: Earl Grey, Darjeeling (ceai negru din frunze), Special Gunpowder (ceai verde din frunze), fructe de padure, afine si cirese sau portocala rosie. Apoi am gasit alte “cocteiluri” de infuzii – Fuoco di Camino cu karkade, rosa canina, coaja de portocala, bucati de mandorla, zahar solid, scortisoara si mar. Si Rosa d’Inverno. Adica ceai verde cu flori de trandafir.
Tot in meniul Atelierului am gasit ceaiuri reci in tot felul de combinatii indraznete (verde-ananas sau verde-capsuni). N-am mai apucat sa gust din lista de cafele sau macar o ciocolata calda. Insa, dupa nume, recomand Ginseng Caffe sau o ciocolata Mandorla cu cacao si crema de migdale. Sau pentru incheiere un Bacio, care in “traducerea” cafenelei inseamna (doar) cacao cu bucati de alune.

Cultură /DJ Culture