Supliment editat de Ziarul Financiar

Cultură /DECORATIUNI

Pictura la Spaclu

Pictura la Spaclu

Pictura la Spaclu
Pictura la Spaclu · Foto: După Afaceri

Munca Iulianei Cristea e visul oricarui copil: sa jongleze cu trafaletul, spaclul si gletiera, acoperind peretii cu glazuri colorate, fara nicio restrictie. Practic, orice e posibil, mai ales cand sevalet e peretele unei camere. Dar joaca ei inseamna o tehnica serioasa, cu efecte neasteptat de placute asupra privirii.
In ochii zugravilor nu e zugrav, pentru pictori nu poate fi pictorita. De aceea, Iuliana Cristea isi spune “‘artist aplicator’ care se pricepe la diverse ‘artificii zugravesti'”. Niciuna dintre aceste denumiri nu e “oficiala” sau recunoscuta, dar, pe de alta parte, nici tehnica ei nu e una obisnuita. Un artist care picteaza cu spaclul sau trafaletul, trasand pe pereti dungi, flacari, fluturi, evantaie sau valuri, cu efecte 3 D, in functie de inspiratie, isi asuma acest risc.
Iuliana Cristea lucreaza fara manusi, ca sa “simta” vopseaua, mai intai pe niste planse de rigips, pe care isi “face de cap”, creand modele ton pe ton sau imbinand culori si texturi (vopsea lavabila, tencuiala, stucco). Schimba trafaletul cu un spaclu, spaclul cu pensula sau un fier de glet, cautand mereu efecte noi. De obicei, rezulta niste planse care servesc la prezentarile de la targuri, unde participa in calitate de angajat al fabricii de vopsele Fabryo. Povesteste amuzata ca cineva a intrebat-o de curand cine e autorul acestui tablou si ea a fost nevoita sa-si dezamageasca admiratorul, spunandu-i ca nu e tablou, ci un tip de zugraveala.
Dar nici chiar cei “in tema” nu se sfiesc sa-i ceara autograful pe micile “opere de arta” rezultate din “joaca” ei, iar mesterii si arhitectii se aduna curiosi in jurul sevaletului pe care lucreaza la targurile de specialitate. Iuliana zambeste: spre deosebire de artisti, ea stie ca nu poate pretinde drepturi de autor intr-un domeniu atat de “alunecos”. Se consoleaza cu gandul ca modelele pot fi furate, dar tehnica – mai greu. Trebuie sa faci o multime de bataturi pana sa o stapanesti.
Dupa ce a absolvit Liceul de Arta, a lucrat ca grafician la o fabrica de vopsele. Apoi, ajutandu-si sotul, a inceput sa invete “meserie” de la zugravi si asa s-a intamplat “descoperirea”. Cand i-a revenit sarcina de a testa vopselele lavabile din fabrica, a observat ca nu erau tocmai bune, se uscau prea repede, ceea ce era un dezavantaj pentru mesteri, pentru ca la suprafete mai mari apareau finsaje urate. “Atunci m-am gandit eu sa-i fie mai usor lucratorului, sa aplice vopseaua cu spaclul sau fierul de gled”, spune Iuliana. Din aceste diverse incercari pe panouri de rigips rezultau felurite modele, in functie de felul in care manuia instrumentul respectiv. Intre timp a mai dibuit diverse “artificii zugravesti” si a indraznit sa faca diferite “intrepatrunderi” intre vopsele si tencuiala sau stucco. Ceea ce o face sa spuna ca e prima care facut din zugraveala o arta, folosind instrumente si combinatii neconventionale.
Cand vine vorba de peretii unei camere, clientul alege, dar n-ar strica sa asculte si sfatul specialistei. Iuliana Cristea “citeste” omul si ghiceste ce i se potriveste. Culorile si modelul le alege si in functie de timpul petrecut de beneficiar in camera (mai mult ziua sau mai mult seara), pentru ca intensitatea luminii influenteaza perceptia modelului. De aceea, intr-o lumina naturala nu se vor alege, de pilda, modele ascutite, in colturi sau prea multe linii, care nu sunt avantajate de lumina directa. “Repertoriul” Iulianei consta in zeci de modele, pe care le descrie dupa tehnica: geometria la spaclu, glazuri, stucco. Din materiale cu denumiri foarte “tehnice”, precum tencuiala de cuart (un material de exterior) ea creeaza tablouri “extra large”, cu modele florale sau geometrice, de o varietate aproape infinita.
A decorat spatii publice – restaurante, cafenele, sali de fitness, dar si o multime de locuinte, in care beneficiarii se lauda acum cu adevarate opere de arta pe pereti intregi, care, e adevarat, nu pot fi vandute decat odata cu casa, dar rezista la lumina soarelui, umezeala si capriciile copiilor.
Pentru o lucrare de dificultate medie, “la mana libera”, cu efecte 3D, pretul este in jur de 100 euro/mp (inclusiv materialele). Valoarea este aproximativa, pentru ca se ia in calcul nu numai dificultatea lucrarii, ci si materia prima, al carei pret poate diferi.
De pilda, nuantele mai intense au un pret mai ridicat decat cele pastel. La fel, vopseaua decorativa structurata are un pret mai ridicat decat o simpla glazura.

Coperta Octombrie 2026

Citește și în ediția tipărită nr. 184, Octombrie 2026 — gratuit pentru abonații ZF. Vezi ediția