Pe urmele maurilor în Portugalia
Un San Francisco al Europei, dar care ascunde vestigii ale maurilor - a fost primul lucru la care m-am gândit când am ajuns în mijlocul Lisabonei, cocheta capitală europeană de pe șapte coline, cu trotuare pavate manual cu calcar și bazalt gri, străduțe înguste, restaurante cu fructe de mare proaspete și poduri spectaculose, toate animate de soundtrack-ul fado- muzica cu efuziuni de melancolie, î…
Un San Francisco al Europei, dar care ascunde vestigii ale maurilor – a fost primul lucru la care m-am gândit când am ajuns în mijlocul Lisabonei, cocheta capitală europeană de pe șapte coline, cu trotuare pavate manual cu calcar și bazalt gri, străduțe înguste, restaurante cu fructe de mare proaspete și poduri spectaculose, toate animate de soundtrack-ul fado- muzica cu efuziuni de melancolie, înrădăcinată în sufletul portughezilor.
În aproape fiecare colț al orașului te poți opri într-un punct ce oferă „miradours“ „priveliște de aur, fie că e vorba de râul Tejo sau Podul Vasco da Gama, cu o lungime de 16 kilometri, unul dintre cele mai lungi poduri din Europa, fie că ai vedere la Podul 25 aprilie, un pod suspendat, comparat adesea, datorită culorii, cu Golden Gate din San Francisco.
Experiența turistică în orașul european de pe coasta Atlanticului este unică, dat fiind mixul de atracții din fiecare cartier portughez, de la cel mai de jos, Baixa, la cel situat în cel mai înalt punct, Bairro Alto, sau cel mai vechi, cu influențe maure, Alfama. Am plecat în explorarea orașului alături de un grup de vizitatori străini condus de Juan, un ghid turistic voluntar, care nu a pierdut nicio ocazie de-a prezenta fiecare punct al orașului ca pe unul de mare atracție.
Turul Lisabonei a început de la statuia lui Camoes, poetul național al Portugaliei, din piața cu același nume. Am ajuns apoi prin labirintul cartierului Alfamei și pe aleile lui strâmte, decorate cu portocali, crescuți sub rufele puse la uscat de locuitori. Deși este zona rău famată a Lisabonei, aici se găsesc cele mai multe cluburi de fado, „muzica ce poate fi comparată cu vinul. Cu cât guști mai mult, cu atât îți place mai mult“, potrivit ghidului. Numele celui mai vechi cartier al Lisabonei, Alfama, dezvoltat de mauri, provine de la arabul „Al-Hamma“, care înseamnă izvoare fierbinți.
Dacă în Alfama descoperi inima notelor de fado, în cartierul Baixa, „Orașul de Jos“, am descoperit inima comercială, între Piața de Comercio și Piața Dom Pedro. Baixa a fost și zona cea mai puternic lovită de cutremurul din 1755, reconstruită de Marques de Pombal, prim-ministru la acea vreme (al cărui nume este purtat acum de una dintre piețele Lisabonei).
O priveliște frumoasă asupra orașului este asigurată de un turn înalt de 45 de metri, numit Elevador de Santa Justa (liftul Santa Justa), proiectat chiar de ucenicul lui Gustave Eiffel, inginerul portughez Raul Mescnier de Ponsard, născut în Porto.
Din aproape orice punct al Lisabonei se poate vedea și castelul Sao Jorge, fostă reședință a maurilor (care au dominat orașul timp de 4 secole), considerată „leagănul Lisabonei“. Construcția este situată pe cea mai înaltă colină a orașului.
Revenind cu picioarele pe străzile din centrul capitalei portugheze, acestea sunt pline de baruri și restaurante, dar și de magazine cu suveniruri. Pe fiecare stradă principală circulă autobuze turistice, pline cu turiști care vin să facă shopping în triunghiul format din străzile Augusta, Chiado și Liberdade Avenue din cartierul Baixa, unde este și zona comercială cea mai veche a Lisabonei. Cei care au gustat suficient din frumusețea urbană a Lisabonei pot continua călătoria în alte zone ale Portugaliei, ceva mai sălbatice. Infrastructură feroviară și rutieră îți permite să ajungi ușor în aproape orice colț al țării. Dacă de la aeroportul din Lisabona se ajunge în centrul orașului în 40 de minute, direct cu metroul, cei care vor să se relaxeze pot face un detour cu trenul în Sintra, o destinație liniștită în nord-vestul Lisabonei, sau în orașul Cascais de pe coasta Atlanticului. Și în sudul exotic al Portugaliei, Algarve, transferul se face ușor pe celebrul pod suspendat Vasco da Gama, construit peste estuarul fluviului Tejo.
Noi am ales să mergem mai departe pe urmele maurilor, în stațiunea de pe coasta Atlanticului, Algarve.
În drumul spre Algarve, ne-am oprit la un producător de vin, Quinta dos Vales, un loc unde vinul se vindea la pachet cu arta. Mai multe statui ce ilustrau balerine sau siluete masculine, al căror preț începea de la 2.000 de euro, decorau curtea producătorului de vin. A urmat un ocol la complexul turistic Vila Vita, o adevărată oază de frumusețe ce ascundea un iaz cu lebede, o grădină paradiziacă și o vedere impresionantă la albastrul Atlanticului. Aici, în restaurantul complexului am gustat și unul dintre preparatele specifice: „supă de mălai“, o mămăligă mai ușoară în care se scăldau fructe de mare. În zona Algarve poți să îți petreci toată vacanța într-un astfel de complex sau să faci o plimbare în golful Vilamoura, plin de ambarcațiuni de lux și de hoteluri de cinci stele. Însă perla provinciei o reprezintă chiar capitala, Faro, principala poartă de intrare în regiune. Înconjurat de ziduri de cetate, Faro este un mix între modern și vechi, ce păstrează vestigiile maurilor. Și aici portocalii și terasele colorate decorează străduțele. Din Faro ne-am urcat la bordul unui vas privat pe Ria Formosa, pentru a ajunge pe o insulă mică, deșertică, în mijlocul căreia trona un restaurant din lemn. Și aici am avut parte de un festin culinar, cu preparate din caracatiță și creveți marinați, cartofi rumeniți la cuptor și deserturi din fructe, creme de ou și orez cu lapte puțin diferit de cel făcut de bunica. Cum nisipul de pe plaja sălbatică era împrăștiat în toate părțile din cauza vântului, restaurantul era oricum singura evadare posibilă din calea vremii.
Experiența datorată gastronomiei tradiționale, peisajelor unice, oamenilor și poveștilor despre mauri și alți cuceritori te fac să îți dorești să rămâi aici, într-o vacanță cât mai lungă. Așa atrage probabil Portugalia 7,7 milioane de turiști, turismul fiind una dintre cele mai importante domenii, care contribuie la PIB-ul țării cu peste 9%.
Citește și în ediția tipărită nr. 184, Octombrie 2026 — gratuit pentru abonații ZF. Vezi ediția
