Pe urmele faraonilor din Valea Regilor

Cum vara este cam pe sfarsite, cluburile in aer liber incep sa piarda teren. Am trecut printr-un astfel de loc seara in weekend si am constatat cu nefericire ca imi picau frunze pe masa, eram infofolita in jerseu cu gluga si dansam doar-doar sa ma mai incalzesc nitel fiinca taria nu ma ajuta cu nimic. Cativa nostalgici, si ei inarmati cu pulovere, se bataiau probabil din acelasi motiv ca si mine: racoarea. Ca niciodata, m-am intristat si deja incepusera sa-mi lipseasca serile estivale. Vizualizam in minte franturi din serile in care clubul era full si abia gaseam un mic spatiu pentru desfasurarea unor miscari de dans, cand vestimentatia era mai sumara. Dar, cand ma trezeam, eram doar intr-o biata gradina de toamna.

Totusi, starea asta nu poate tine prea mult fiindca toamna se numara nu numai bobocii, ci si revenirea in forta a cluburilor acoperite. Redeschiderile si petrecerile tematice ma vor tine ocupata pana in sezonul estival urmator.

Pana la resuscitarea de toamna a localurilor, am preferat sa zac la un suc natural pe terasa cafenelei egiptene Valea Regilor. Localul, celebru in Capitala, m-a intampinat cu prietenie si ospitalitate specific orientala. Strada deosebit de ingusta mi s-a parut a fi potrivit aleasa pentru a gazdui cafeneaua cu narghilele.

Meniul m-a dezamagit ca textura: un plastic atat de ponosit incat, in unele locuri, abia intuiam ce sta scris in coltul ciobit ori inexistent. Cum specificul cafenelei este cel egiptean, nu ar fi fost mai potrivit un meniu confectionat din papirus? Totusi, plasticul ascundea destule surprize orientale cum ar fi, spre exemplu, cafea la nisip “Valea Regilor”, mai multe sortimente de ceai: “Valea Regilor”, Sahlab, Erfe ori cu arome de scortisoara si menta. Din gama racoritoarelor fac parte sucul natural de lamaie “Valea Regilor” si un suc de mango adus tocmai din indepartatul Egipt (acesta din urma era, din nefericire, doar pe hartie). Cocteilurile fara alcool pastrau linia denumirilor cu aer din nordul continentului african: Valea Regilor, Piramidele, Vis de Paradis, Caravana Fructelor.

In zona cocteilurilor alcoolice se rupea insa firul orietal: Micky Mouse, Super Rudolfo, Super Orgasm, Dry Time Out, Manhattan, Swimming Pool, Monte Rosa, Seven Seas.

Pentru impatimitii narghilelelor, aici este locul perfect de a incerca diverse arome precum cele de mere, capsune, pepene galben, menta si cea traditionala. Spun ca este locul perfect fiindca unde este mai orientala atmosfera ca aici? Cafeneaua Valea Regilor inseamna muzica orientala, figurine si tablouri cu figuri marcante ale istoriei Egiptului antic, papirus agatat pe pereti (cu insemne necunoscute mie) si ceva rogojini (impregnate in perete) usor cam… romanesti, o vitrina la loc de cinste-fix in mijlocul localului ce adapostea niste chestii ce mi s-au parut a fi obiecte vechi.

Totusi, pentru a reda mai mult specificul localurilor orientale, strada ar fi trebuit sa inghesuie mai multe cafenele si sa fie mai luminata.

Ospitalitatea s-a risipit brusc cand am avut nevoie sa vorbesc cu seful. “Nu e sefu””…reveniti in alta zi…(o tacere mormantala-ca atunci cand iti este teama sa trezesti mumia nu stiu cui-la dorinta mea de a afla numele patronului)…este unul…”. Cata balbaiala si agitatie! M-au si dezmeticit din placuta relaxare orientala!

Cu costumatia mea de cercetator savant am sa plec in curand sa descifrez misterul lui “sefu”””. Poate gasesc in “piramida” de la Bucuresti comori ingropate, mausoleuri, masti mortuare si morminte inca nedescoperite.

Totul trebuie facut insa cu foarte mare discretie ca sa nu atrag asupra mea blestemul…faraonului.

Cultură