Cultură /Destinații de vacanță
Pe străzile înguste din La Boca
Buenos Aires nu adoarme niciodată. Majoritatea puburilor, cluburilor și restaurantelor sunt deschise până la 6 sau 7 dimineața. În fiecare dintre aceste localuri se dansează tango argentinian. Pasiunea și romantismul cu care localnicii ascultă și se mișcă pe această muzică sunt, într-adevăr, molipsitoare.
Buenos Aires nu adoarme niciodată. Majoritatea puburilor, cluburilor și restaurantelor sunt deschise până la 6 sau 7 dimineața. În fiecare dintre aceste localuri se dansează tango argentinian. Pasiunea și romantismul cu care localnicii ascultă și se mișcă pe această muzică sunt, într-adevăr, molipsitoare.
Cea mai vizitată zonă din Buenos Aires este cea în care se află cimitirul Recoleta. Deși nu sună tocmai vesel, aceasta este inima petrecerilor argentiniene. E drept că astăzi și-a mai pierdut din farmecul de altădată, dar asta numai pentru că a fost invadată de turiști. Pe vremuri, localnicii obișnuiau să organizeze milongas (petreceri) pe stradă. Încă mai există restaurantele și localurile de demult și în fiecare se dansează cu aceeași pasiune, dar cu ceva mai mult “accent” nord-american. La periferii mai gasiți însă “rămășițe” autentice ale tangoului odinioară interzis.
Există și câteva cluburi (cu școli de dans atașate) în care se organizează milongas. Arcos del Ferrocarril este unul dintre punctele fierbinți ale Buenos Aires-ului.
Dar asta numai de joi până sâmbătă, pentru că în restul săptămânii să se păstreze liniștea. Costanera Norte este o altă locație plină de restaurante, baruri și cluburi de dans. Unele dintre restaurante se transformă în discoteci la ora 2 a.m.
Palermo Vijeo sau “Palermo Hollywood” este o zonă dezvoltată mai recent, cu baruri și cluburi selecte unde tangoul argentinian are statut de “oldie but goldie”. Pentru a întelege exact ce se întâmplă în toate aceste locuri, trebuie să vă achiziționați Ghidul Tangoului. Este o carte pe care o puteți găsi oriunde în Buenos Aires și în care sunt explicate pe înțelesul tuturor secretele acestui dans.
În plus, cuprinde și o colecție a tuturor localurilor în care se organizează milongas, a tuturor restaurantelor în care se ascultă tango și a tuturor școlilor de dans din Buenos Aires. În ultimă instanță, Ghidul Tangoului este și suvenirul ideal – ce ar putea reprezenta mai bine Argentina decât această carte?
Cascada de la Iguazu și stadionul Maracana
Dr. Ozana Moraru, proprietara Clubului de Echitație Equestria, a povestit pentru DA Premium cum și-a petrecut vacanța în Argentina.
ãExcursia din America de Sud a fost una din cele mai frumoase călătorii pe care le-am trăit, realizate în scop pur turistic. Am plecat împreună cu un grup de 12 români (printre care și părinții mei Ð lucru care m-a bucurat foarte mult), într-un martie răcoros, în urma cu câțiva ani, cu avionul, având în față o escală la Paris și un zbor de 16 ore până la Buenos Aires. Din cauza lungimii lui, zborul n-a fost chiar cea mai plăcută parte a călătoriei, dar eram entuziastă, pentru că-mi dorisem de mult să ajung în acele locuri pe care le credeam frumoase și exotice, așa că timpul lung de zbor avea toate șansele să pară mult mai scurt decât era în realitate.
Primele lucruri la care mă gândesc când rememorez acea călătorie sunt senzațiile de expectativă, emoția și gândul la locurile frumoase pe care urma să le vad: străzile din Buenos Aires, localurile lor în care se dansează tangoul adevărat, fermele de vite, Parcul National Iguazu și frumoasa lui cascada, a doua ca mărime din lume, separând cele două țări, urmate de celebrul Rio de Janeiro cu ãMuntele lui de Zahăr”, cu faimoasa statuie a lui Cristos și cu libertina și zgomotoasa plajă Copacabana.
Bucătăria nu este printre primele lucruri care să mă impresioneze cel mai mult într-o călătorie. În schimb admir cu nesaț locurile frumoase pe care le văd, atat cele lăsate de natură cât și cele zămislite de mâna omului. Parcul Național Iguazu și cascada lui, care se află exact pe granița dintre Brazilia și Argentina și care poate fi văzută de pe ãmarginile” ambelor țări, într-un decor tropical, pe alocuri sălbatic, este de o frumusețe greu de imaginat și redat în cuvinte. Pe de altă parte, statuia lui Cristos, cea mai înaltă din lume, așezată pe coama unui munte, care domină centrul Capitalei braziliene Rio de Janeiro, este una dintre cele mai impresionante creații ale minții și mâinii omenești.
Prima pe lista de obiective a fost capitala Argentinei, Buenos Aires Ð un oraș cosmopolit, fără mari influențe specifice sud-americane, cu oameni cu aspect și comportament perfect european, chiar și cu rețele de magazine pe care le știam din Europa. Dar acesta este doar centrul. Ulterior am descoperit farmecul cartierelor marginașe din Buenos Aires, celebrul La Boca, cu casele lui mici și viu colorate, cu străzile înguste unde, la începutul secolului trecut s-a născut Tangoul, străzi astăzi pline de turiști.
În Buenos Aires am văzut, pe lângă zona centrală, zona cu clădiri administrative și office-uri, și cartierele mărginașe precum La Boca și celebrul stadion de fotbal Maracana. Am făcut și o plimbare cu vaporul pe Rio La Plata, până în estuarul care leagă orașul de ieșirea spre Atlantic. Într-o zi am facut o excursie interesantă la o fermă de cai și vite din pampas-ul argentinian, unde ni s-a pregătit un program special cu mâncăruri specific argentiniene, programe de dansuri populare argentiniene, dar și cu un show călare realizat de fermieri localnici. Mai târziu am fost invtați să ne plimbăm cu trăsura, sau, pentru cine știa, să călărim. Eu, cum sunt îndragostita de cai, si pentru că știu să călăresc (am acasă mai mulți cai de sport), firește că n-am pierdut ocazia. Ne-am selectat un grup mic ce a plecat călare prin împrejurimi, la câmpie și la pădure. Am avut la noi doar o ãbocceluță” cu merinde pregătite de ei și pe un însoțitor de prin părțile locului. Pentru că tot a venit vorba despre cai, pot spune în treacăt, pentru cine nu știe, că argentinienii au fost în anumiți ani, campioni mondiali la polo călare, un sport deosebit de complex și special (și burghez, aș zice).
După ce am părăsit Buenos Aires-ul, au urmat două zile superbe în Parcul Iguazu, urmate de alte 6 zile în Rio de Janeiro.
Dacă centrul orașului este cât se poate de european, atmosfera specific argentiniană se regăsește în special seara, pe străzile mai mici, pline de restaurante cu mâncăruri din bucătăria tradițională, străzi de pe care răzbat aproape invariabil acordurile de tango. Am fost în fiecare seară la câte un astfel de restaurant, iar ceea ce mi-a plăcut foarte mult de fiecare dată și în fiecare loc, a fost trupa de dansatori de tango Ð mișcări superbe, ritm, dragoste în pași de dans. Argentinienii au acest dans în sânge, cu siguranță. Nu există nicăieri în Europa atât de superb exprimat acest dans.
În general, din punct de vedere gastronomic, ei au o tradiție binecunoscută pentru carnea de vită. Sunt și cei mai mari exportatori de carne de vită din lume Ð lucru care mi s-a confirmat în fiecare zi: fripturile lor de vită sunt, cred, inegalabil de bine preparate.
Dacă am experimentat ceva din tradiția lor, aceasta ar fi, pe de o parte, o lecție de dans la o celebră școală de tango din Buenos Aires, si, pe de altă parte, viața fermierilor argentinieni, trăită în acea zi frumoasă la ferma de cai și vite din afara orașului.
Din păcate, programul nostru a fost astfel organizat de așa natură că nu am avut posibilitatea să cunoaștem localnici, nu mai mult decât contactul normal pe care îl ai într-o țară străină cu trecătorul de pe stradă, sau cu funcționarul din diverse servicii. Ce am învățat? În primul rând, n-am știut că Argentina e o țară atât de modernă; am aflat multe despre istoria și cultura ei. În plus, fiind urmată în programul nostru și de Brazilia, la rândul ei extrem de interesantă, atât ca istorie, cultură, oameni, cât și ca obiective turistice, pot spune că a fost o călătorie în care am învățat foarte multe despre o bună parte din America de Sud, dar nu despre toată. Acest continent merită să fie mai bine cunoscut de europeni, măcar din punct de vedere turistic, dacă nu este timp pentru mai mult de atât”.
Cultură /Destinații de vacanță
Citește și în ediția tipărită nr. 184, Octombrie 2026 — gratuit pentru abonații ZF. Vezi ediția
